Get Even More Visitors To Your Blog, Upgrade To A Business Listing >>

Poveste de viata! (partea 1)

Tags: viata greu fost

Povestea de viata a aparut intr-un moment prea devreme.

A Fost odata o fata care s-a nascut intr-o familie frumoasa, normala, cu bucurii , iubiri si tristeti. Copilaria ei a fost normala, crescuta de bunici, deoarece parintii ei munceau din Greu zi de zi. Fiecare zi din Viata ei decurgea normal, fara restrictii. Totul a fost frumos pana intr-o zi cand familia ei s-a destramat usor. Era prea mica sa inteleaga ce se intampla in jurul ei. Parintii uitasera sa se mai iubeasca, sa se mai respecte si acolo a fost finalul.

Tatal a decis sa plece din tara, din cauza greutatilor care nu mai treceau, lasand in urma restul familiei fara nimic. A fost prima perioada din viata ei cand a simtit greul, tristetea matura prea devreme venita pentru ea. Dupa un timp in care au asteptat vesti de la el au decis sa se mute din casa batraneasca, sa fuga de trecut si uite asa a inceput o noua poveste de viata pentru ea, incet incet intampinand si mai mult greu alaturi de mama care a incercat din toate puterile ei sa tina si locul tatalui. DRUMUL  parcurs a fost foarte greu, plin de suparari si lacrimi. Era plin de oameni rai ,de oameni neintelegatori care profitau de saracia lor. Fata incerca sa traiasca viata pentru varsta ei, mergand la liceu, facandu-si prieteni noi, vrand parca sa inchida acel capitol al vietii urat intr-o cutie mica si sa o uite undeva ascunsa.

Era greu sa uiti pentru ca seara la culcare nu mai era nimeni care sa te faca sa razi, sa treci peste, doar cruda realitate, adevarata viata. Nu a vrut sa cedeze , a luptat, a zambit in fiecare zi pentru mama ei, nu s-a plans… a visat in continuare.

Stia ca trebuie sa fie puternica ca sa poata merge mai departe, zilele treceau, tatal nu aparea, asa a inteles viata fara Tata, uitand incet incet sentimentul de iubire fata de un tata. Nu a afectat-o mult pentru ca era o luptatoare si in ciuda faptului ca nu mai avea un Tata de sprijin in lumea cruda in care traia tot visa la o familie frumoasa a ei, cu copii, sot si plina de iubire.

La un moment dat a inteles ca era peste puterile mamei de a tine totul si a decis sa renunte la scoala, macar sa ajute prin munca sa ii mai elibereze din greutatile mamei lasand in urma copilaria si luand prea devreme in brate Maturitatea neinteleasa la acea vreme. Dar a luptat, a fost propiul ei Erou, a crescut si mai mult.

S-a angajat si muncea zi de zi la o varsta cand inca copii mergeau la scoala, dar nu i-a pasat pentru ca viata te schimba, te face altfel, important este sa stii sa culegi ce e bun atunci si sa nu te plangi de greu.

Ziua totul era frumos,  matur cu responsabilitati, iubiri de o vara, tristeti de copilarii, seara era mai greu cand totul venea peste ea sa ii aduca aminte cat de diferite sunt acum fata de celalte familii unite…

Nu realiza cat putea sa se schimbe viata de la totul perfect din viziunea ei la drama care avea sa traiasca, dar cel mai important a fost ca acea drama o stia doar ea, tinand-o bine ascunsa . Nu vroia sa se vaite, nu vroia sa se planga, trebuia sa fie copilul fericit pentru mama ei dand-ui putere sa mearga mai departe, caci asta a invatat de la mama ei SA FIE O LUPTATOARE.

A incetat sa mai tina minte ce era rau si traia doar cu bucuria a ceea ce era frumos.

A inaintat in viata cu ceea ce primea atat bune cat si foarte grele, dar a invatat un lucru ” existau copii si mai tristi, mai suparati, mai plini de probleme” si a inteles cat de fericita era ca totusi o avea pe mama ei  Puternica, Plina de viata, Avea pe Cineva. Povestea in care traia o facea mai puternica.

A invatat ca din putinul ei se poate darui si altora mai saraci, datorita mamei care facea toate sacrificiile posibile si imposibile ca ea sa nu simta greul cu toata greutatea lui. Nicio clipa nu s-a simtit un copil sarac, pentru ca munceau si ceea ce isi permiteau (prea putin pt cei bogati) era destul pentru ele .

A invatat sa iubeasca, sa ierte si sa mearga mai departe. Singurul ei vis la acea vreme era doar sa aibe o familie a ei (sot, copii) cand altii visau la cariere, job-uri importante, pentru ca asta ii lipsea in subconstientul ei ascuns. Binenteles ca la acea vreme nu stia de unde aceasta dorinta arzatoare.

Dupa un an a aparut si Tatal dand un telefon… spunand ca a fost greu pentru el singur printre straini, ca a fost prea greu ca acel an sa dea un telefon… prea tarziu… pierduse de mult notiunea de Tata… un an trecuse pentru ea ca si 10 ani… Dupa doi ani tatal a revenit in tara… il simtea ca un strain, din toata iubirea copilariei pentru el ramasese doar cioburi. Au incercat sa refaca aceasta familie, dar cioburile raman tot cioburi, oricat le-ai lipi. Nu s-a putut si viata lor a mers mai departe in acelasi film , ele doua singure, parca mai puternice..

In timp ea a devenit o femeie puternica, plina de speranta si de iubire. A REUSIT ! Dar asta e o alta poveste caci finalul e prea departe sa fie scris aici si acum.

Morala acestei povesti (reale) este sa stii sa profiti in viata de ce e bun, sa stii sa treci peste greu lasand-ul in urma, sa fii un Bun Observator vazand in jurul tau ca se poate si mai greu. Sa nu te vaiti si sa lupti. Si cel mai important este CA TOATE SUNT TRECATORE.

Sa nu cazi prada problemelor facand lucruri care mai tarziu pot avea consecinte grave, sa stii sa astepti si sa lupti cinstit.

Sa inveti ca Timpul iti este cel mai bun prieten iar Eroul important din viata ta esti TU.

Sa nu cazi, iar daca cazi sa stii sa te ridici, depinde de tine cand si cum.Tu alegi daca te ridici rapid sau ramai acolo..jos.

Apreciaza ceea ce ai si invata sa pastrezi ceea ce ai!

Articolul Poveste de viata! (partea 1) apare prima dată în Dorina Gheorghe.



This post first appeared on Dorina Gheorghe, please read the originial post: here

Share the post

Poveste de viata! (partea 1)

×

Subscribe to Dorina Gheorghe

Get updates delivered right to your inbox!

Thank you for your subscription

×