Intruna din zile cautam disperat un caiet,aveam acolo notate cateva formule de calcul si mi-ar fi prins tare bine sa-mi aduc aminte de ele .Nici o sansa insa,de zapacit ce Sunt intotdeauna ultimul loc in care ma gandesc sa caut ascunde obiectul ...Asa a fost si acum,am reusit sa gasesc caietul deabia atunci cand nu-mi mai folosea la nimic,dupa vreo 4-5 zile,atunci cand nici macar nu mai cautam. Nu despre asta vroiam insa sa va vorbesc, ci mai degraba de ceea ce mi-a fost dat sa ma atinga, din cauza unei cautari fara sorti de izbanda.Cum rascolisem intreaga casa si ajunsesem deja sa mut pana si cateva carti din biblioteca,s-a intamplat sa cada din raft un album de poze.Fotografii avem cu totii ,chiar atat de multe incat ajunsesera sa fie lipsite de valoare,le mai rasfoim uneori dar de cele mai multe ori nu ne mai aducem aminte decat foarte vag despre varsta ce-am avut-o sau despre ce am simtit in momentul acelui flash.Poate daca am pastra un numar mai mic de poze acestea si-ar pastra sensul.Dar nici depoveste moralizatoare nu am chef azi,asa ca puterti rasufla usurati.Hei,nici chiar asa,ceva tot am de zis ... Am cules albumul acela de jos si am vrut sa-l pun la loc,totusi ceva m-a determinat sa-l deschid.Tineam in mana tocmai cel cu cele mai vechi poze.Majoritate sunt imagini captate in alb-negru,pe atunci nu exista inca film color si pe cand acesta s-a inventat ,majoritatea celor din poze nu mai traiau.Pai da,astfel de amintiri am eu,despre oameni ce nu mai sunt. Nu stiu cand m-am asezat ,dar stiu ca intorceam pagina dupa pagina si chiar ma fascina tot ce vedeam.In primul rand propria persoana.Asta are o fascinatie deosebita pentru toata lumea,pentru mine cel care sunt nu prezinta prea mult interes ...dar cel care am fost reusise sa-mi capteze atentia. La inceput fotografii de cand aveam 7 ani.Alaturi apare fratele meu,mai mic cu un an si jumatate,plangand.Tin minte ca se speriase nestiind ce vor oamenii aia de la noi de ne aliniaza asa... In spatele nostru sta sora noastra,mai mare decat mine cu un an fara o zi si in trasaturile ei de atunci se ghiceste deja seriozitatea si maturitatea caracteristice ...Sora mea mai mica lipseste deocamdata.Ea urma sa apara deabia peste cateva luni.Urmeaza apoi poze cu colegii de generala,stam toti zambind fortat ,se vede ca abia asteptam sa se termine odata ceremonia si sa-si intre vacanta in drepturi.Urmeaza o poza cu mine de prin clasa a 4-a,am la gat ditamai esarfa rosie,sunt mandru ca-s pionier desi nu am habar ce-o insemna asta.Mi s-a spus ca asa e firesc sa fiu si eu accept pentru ca si ceilalti sunt mandri din acelasi motiv.Purtam uniforma ,avem o harta a tarii in spate si drept cadou de ziua mamei ne lasam fotografiati. Ma vad pagina dupa pagina cum cresc,ajung la liceu si am un ochi mai mare decat celalalt.M-a prins fotograful cand trageam cu ochiul unei colege... Fotografie din armata,garda permanenta,4 cu 4 (cine stie cunoaste) ,in spatele meu se ghiceste destul de mult din obiectivul care constituia asa un mare secret si avea asa o mare importanta tactica incat m-a costat 9 luni din viata.Se vede o mica parte si din dealul din spatele gheretei,locul in care pentru prima data ,intr-o noapte fara luna,am vazut cum tesatura lumii se sfasie si permite unei ciudatenii sa treaca.Am ramas cu mintea intreaga ,spre diferenta de un prieten care s-a dovedit a fi mai slab de inger.Asta e alta poveste insa si va voi povesti deabia atunci cand nu-mi va pasa daca ma credeti nebun sau mincinos. Ce urmeaza?Pasul firesc:apar tot mai multe fete.Majoritatea imi zambesc dragastos desi nu merit,din moment ce imi ia mult sa-mi amintesc pe care cum o chema.Floricele de o zi pentru fluturi de o noapte... Apoi drumurile,cateva poze de prin vecini,ungurii,apoi Italia,Germania,Austria,Danemarca si marea Nordului,Spania,Suedia... Sunt deja la ultima pagina,intorc si ultima fila.Aici ,fara sa fie puse in folie stau doua poze.Ambele sunt alb-negru.Sunt niste straini.Ma uit la ei si nu-i cunosc.Un barbat cu mustata Hitler,o femeie blonda,frumoasa ,cu niste ochi mari.Mustata aia ma determina sa ma uit mai atent.Pana la urma reusesc sa-i identific.Sunt bunicii mei de candva,dar asa cum eu nu i-am cunoscut niciodata,aici sunt mai tineri decat sunt eu acum.Ma uit la ei si nu pot sa nu ma gandesc ca sunt morti de mai bine de 15 ani... In cealalta poza ,ei bine ,pe astia chiar nu-i stiu.Hartia ajunsese galbena de vechime,pe alocuri s-a sters imaginea ,in alte parti s-a umplut de punctuletze negre ce se leaga intr-o floare ca de mucegai.Centrul este ocupat de un batran cu mustati lungi,bogate,rasucite in sus.Este singurul care sta pe scaun.Alaturi ,in picioare,cu o mana odihnindui-se pe umerii batranului sta cea care pare a-i fi fost sotie.In fata lor si alaturi o ceata de copii.13 in total.Incerc sa-mi dau seama cine ar putea fi,ma uit pe rand la fiecare dar degeaba,nu reusesc sa ghicesc. Asa ca pun mana pe telefon si o sun pe mama.Sunt pregatit s-o aud plangand,asta devine deja un obicei.Cum noi ne-am imprastiat toti 4 in lume ne vede destul de rar cat s-o apuce bocitul cand sunam acasa.In astfel de cazuri numai ea ma poate ajuta.Ii spun despre ce-i vorba,imi cere sa descriu.Incep sa explic cum sta treaba cum mustaciosul dar nu apuc sa vorbesc prea mult caci o apuca plansul.Acum nu plange insa pentru copii ei,acum isi plange parintii.Aflu astfel ca mustaciosul acela este bunicul bunicului meu si ca baiatul acela de vreo 7-8 ani ce sta stingher in toalele cele bune este viitorul purtator al mustatii Hitleriste. Ceilati ii sunt frati si surori,femeia de langa batranul asezat este bunica bunicului.Intreb ca de ce nu apar parintii,de ce bunicii si aflu un amanunt nestiut de mine pana acum:bunicii mei au fost crescuti de bunici,tatal lor murise strivit de un copac ,mama lor murise incercand sa aduca pe lume al 12-lea copil. Alte vremuri,alte obiceiuri si mai ales alte durate de viata. Mama cand incepe sa vorbeasca se opreste greu,asa aflu si ca majoritatea copiilor nu au trait pana sa-si tina majoratul.Din 11 au murit prematur 8.Bine,bine ,dar in poza sunt 13 copii.Mi se explica in telefon ca cei doi,un baietel de vre-o 8 ani si fetita de 4-5 ,aia de se tin de mana,nu sunt din familie.Nu sunt nici frati .Sunt copii de prin vecini.Sunt cei doi pe care eu i-am cunoscut ca fiind nenea Moji (de la Moise) si tanti Irma... Pana la urma reusesc sa-mi iau buna ramas si inchid.Stau si ma uit la aceasi poza si-mi aduc aminte de cei doi.I-am pomenit si intr-o povestire anterioara.Eu cand i-am cunoscut erau sot si sotie ... Din cate imi povestise candva nea Domi,batranelul meu cu par de nea,Moji avea 5 ani si era pe camp cu mama lui si cu o vecina,aceasta era insarcinata ,i s-a facut rau ,a cazut de pe picioare si a nascut-o pe Irma,atunci o vazuse Moji pentru intaia oara.Mama lui o ajutase pe cealalta sa nasca iar copilul cara apa din parau in palarie ,neavand nimic altceva la dispozitie.Daca s-a intamplat sa fie de fata cand Irma s-a nascut,Moji a considerat ca e firesc ca el sa fie mereu de fata cand e vorba de aceasta.Nu au crescut impreuna ca frate si sora,nici gand.Inca de cand avea ea 3 ani,el se purta cu ea de parca ar fi stiut care-i diferenta dintre un baiat si o fata.Ii duce flori si nu o pupa niciodata.Accepta in schimb fericit sa fie tzucat de aia mica. Au trecut anii,ei s-au dovedit a fi mai norocosi decat sarmanul meu Domi,ei erau pui de tarani amandoi,asa ca nu a incercat nimeni sa-i desparta.Daca i-ar fi trecut cuiva un astfel de gand prin cap ar fi renuntat insa imediat ce i-ar fi vazut.Puteau sa fie zeci de fetite cu zeci de papusi din carpe in preajma,cand aparea Moji,pentru Irma lumea inceta sa mai existe,nu mai baga pe nimeni in seama,se duce fuga la el,ii lua florile,il saruta pe obraji in semn de multumire si ramaneau apoi mana in mana.Unde se aseza unul se aseza si celalalt,la masa la care manca el manca si ea.Daca odata la o mie de ani se intampla ca vreunul din ei sa capete ceva deosebit atunci jumatatea celuilalt era pastrata cu sfintenie. Imediat ce au crescut suficient cat sa nu se scandalizeze nimeni s-au luat,au stat o vreme cand la parintii lui,cand la a ei,apoi s-a strans tot satul intr-o zi si in claca le-au ridicat casa.Structura din lemn,pereti din carpici. A intors insa cineva un surubel de reglaj prin cer,s-a ajuns la concluzia ca erau prea multi oameni...asa ca incepuse iar razboiul.Irma a ramas acasa.A primit o singura scrisoare de la Moji,la trei luni dupa ce plecase.Apoi nimic.Ajungeau rar vesti de la cei plecati,iar cand ajungeau erau mereu rele.Venea cate o scrisoare cu pecete neagra si anunta ca au mai murit cativa.Au trecut si trupe prin sat,prima data nemtii,mergand spre frontul rusesc,apoi iarasi ei cand se retrageau ,dupa cativa ani.Apoi au venit rusii.Diferenta ca de la cer la pamant intre astia.Soldatul german daca se intalnea cu o femeie pe ulita se dadea deoparte de pe pavaj fara sa-i pese ca isi umple cizmele de noroi,isi ridica caciula,cascheta sau ce-o fi avand in cap,statea pana trecea ea,apoi isi continua drumul fara nici un cuvant,fara sa intoarca capul.Pe cand s-a dus vestea ca vin rusii femeile s-au ascuns toate pe unde apucau,vestea astora se raspandea ca focul.Orice femeie intre 10 ani si 60 de ani risca sa fie violata daca dadea ochii cu ei.Una singura a declarat sus si tare ca ea nu crede in prostiile astea raspandite de tarani si s-a dus de nebuna sa intampine rusii cu flori la intrarea in sat.Adevarati cavaleri astia,i-au multumit atat de frumos incat a murit saraca in mainile lor. Dupa 7 ani s-a intors si Moji acasa.A gasit-o pe Irma bine,sanatoasa.I-a adus si toate scrisorile pe care i le scrisese dar nu le-a putut expedia.S-au luat de mana si si-au continuat viata de parca nimic nu s-ar fi intamplat.Despre ce patise si pe unde umblase nu povestea niciodata Irmei,ca nu cumva s-o necajeasca degeaba cu niste lucruri care oricum trecusera.Despre lipsuri,teama sau supararile din peroadaabsentei lui nu povestea nici ea,din acelasi motiv.Au facut doi copii,i-au crescut,i-au trimis si la scoala asa ca astia au devenit oraseni .La inceput treceau deseori pe acasa,apoi din ce in ce mai rar si la un momenmt dat s-a ajuns la deloc.Moji si Irma,imbatranisera dar nu se nacajeau din pricina copiilor.Ziceau ca sigur le merge bine,altfel i-ar cauta.Adevarul era insa altul.Ei reuseau sa uite de toata lumea cat timp erau impreuna. Cand eu i-am cunoscut erau trecuti binisor de 70 de ani.Erau singurii din tot satul care se duceau la biserica in fiece duminica tinandu-se de mana.Lor li se intampla si in biserica sa uite ca sunt in locasul sfant ,asa ca uneori Moji o imbratisa,alteori Irma il mangaia pe el pe obraji.Dumnica dupa-amiaza ,tot mana in mana se duceau intr-o plimbare pana in comuna vecina.Acolo era o cofetarie unde ea manca o prajitura,de fapt jumatate caci fiecare a doua lingurita nimerea in gura lui,iar el bea o bere dar tot de jumatate caci si asta se cerea impartita. Intr-o iarna grea ,o iarna asa cum sunt iernile prin Ardeal,prin muntii harghitei,s-a intamplat ca ea sa moara.Era zapada mare asa ca si de ar fi vrut sa vina cineva din afara la inmormantare nu avea cum sa ajunga.A fost ingropata,dupa cum se cuvine.Slujba a fost ceva mai scurta decat se obisnuia in astfel de ocazii,asta din cauza frigului care urgenta toate activitatile.S-a facut si pomana mortului,s-a terminat si treaba asta si s-au dus toti la casele lor.Moji ,invitat de bunicul ,venise a doua seara in vizita pe la noi.Ideea apartinuse de fapt bunicii,ea s-a gandit ca nu are cine sa-i mai gateasca lui Moji si trebuie avut grija ca acesta sa manance.A venit batranul,a stat,a mancat,a si povestit putin dar nu mai era cel de dinainte.Lipsea ceva din el... Inainte de plecare m-a strans in brate si m-a pupat,a pupat-o si pe bunica,lucru absolut neobisnuit,a dat mana cu bunicul...a ramas apoi pret de o clipa ca mana in mana acestuia,ii fugise parca gandul departe.Apoi a zis"Ramaneti cu bine dragii mei.Ati fost niste vecini buni" si a iesit din casa.Bunicul s-a dus dupa el,doar sa-l intrebe daca nu cumva are de gand sa faca vre-o prostie. I-a raspuns atat:" Stai linistit vecine ca nu am de gand sa ma omor.Nu-i nevoie.Tu sti ca eu toata viata am avut-o aproape de mine pe ea si acu am ramas singur.Viata mea era ea,daca ea nu mai e atunci nici viata nu mai am.Nu ma omor eu,dar daca Dumnezeu ma iubeste atunci ma cheama la el ca sa stau tot in preajma femeii mele" A doua zi dimineata cand bunicul intrase sa-l cheme la masa ,l-a gasit intins in pat.Murise. S-ar parea ca l-a iubit Dumnezeu indeajuns. M-am tot gandit o vreme...la Moji si la Irma.Nu vazusera din lume decat atat cat le-a fost in preajma.Moji ,e drept,a vazut mai mult,dar sunt convins ca s-ar fi lipsit fericit de calatoriile facute sub arme.Nu au avut mai nimic,o casuta facuta din carpici,un radio din acela antic,de televizor nici nu poate fi vorba,sa nu mai zic de telefon.Scoala au facut cate 4 clase ,atat cat sa-si poata scrie numele si cat sa descalceasca cuvintele din Biblie.Nu au avut practic nimic altceva decat o inima ce sa bata alaturi de inima lor,doar o mana care sa-i tina de mana ,doar convingerea ferma ca lucrurile asa trebuie sa fie,credinta nestramutata in celalalt si o multime de clipe sa se bucure ca sunt iubiti de cel iubit.Sunt convins totusi ca in saracia si in simplitatea lor au avut o viata mai fericita si mai plina decat multi dintre noi,desi detinem masini,bani,telefiane,avem televizoare in fiece camera,calatorim in lumea larga si iubim in fiecare an pe altcineva.