Cunoasterea universala si Sfinxul

Sfinxul din Gizeh este orientat cu fața spre răsărit și este numit, de vechile hieroglife egiptene, Hamachis, zeul Soarelui Răsare. Ulterior, Hamachis a evoluat devenind Hor-em-Akhet.

Akhet este o hieroglifă egipteană sub formă a două triunghiuri, ambele deschise la bază și legate cu o linie, care reprezintă soarele răsărind și apunând, imagine care prinde viață când piramidele lui Keops și Kefren sunt privite de pe Sfinx, la răsăritul și apusul Soarelui, în ziua solstițiului de vară. În timp ce Soarele apune între piramide, el pune în evidență imaginea a două triunghiuri unite printr-o linie.

Sfinxul are capul unui om ce poartă acoperământ de pânză, specific egiptean, și o barbă împletită, trăsătură întâlnită la mulți faraoni. Trupul său este de leu, cu două labe sprijinite pe pământ, în fața capului și a pieptului cu o înălțime de 22 de metri. Trupul leonin se întinde în spate, pe o lungime de 80 de metri.

În mitologia greacă apărută la peste două milenii după ce egiptenii au încetat să folosească hieroglifele, Sfinxul era o creatură jumătate femeie, jumătate leu, care străjuia porțile Tebei., un vechi oraș egiptean.

Asupra egiptului s-a abătut o plagă care nu putea fi alungată decât prin rezolvarea unei ghicitori ticluite de Sfinx. Ce începe viața în patru picioare, trăiește în două și moare în trei?


În Oedip Rege, eroul principal rezolvă șarada, dând ca răspuns omul. La bătrânețe, bastonul devine al treilea picior.

În anul 1967, Herbert Ricke a descoperit un templu aflat la picioarele Sfinxului. Nișele din acest templu formează sanctuare dedicate răsăritului și apusului de Soare. Cele 24 de colonade reprezintă orele dintr-o zi.

Problematica vârstei Sfinxului a fost repusă în discuție la sfârșitul secolului al XX-lea. Miezul de calcar al Sfinxului datează de pe la 5000 î.Hr. Unii cercetători consideră că Sfinxul are o vechime mai mare față de cea a piramidelor.
Se consideră că o civilizație avansată, preegipteană, ar fi construit Sfinxul.

Degradarea Sfinxului ar putea fi cauzată de un mare potop care a avut loc cu 9000 de ani î.Hr., la sfârșitul erei glaciare, susțin alți cercetători.

Studiile ulterioare au demonstrat că Sfinxul a fost realizat în etape și că structura a suferit câteva restaurări.
John Anthony West consideră că Sfinxul ar fi fost creat de refugiații din Atlantida, continent care potrivit unor surse ar fi fost distrus pe la 9500 î.Hr.

Alți cercetători atribuie construcția Sfinxului unei civilizații care a trăit în Antarctica, înainte ca acest continent să înghețe, în timpul unei catastrofe globale, la finele ultimei ere glaciare.
Inundații catastrofale ar fi distrus conexiunea dintre Sfinx și o civilizație antică avansată. Clarvăzătorul Edgar Cayce arăta că răspunsul la misterele Sfinxului și ale civilizațiilor antice va fi cândva relevat de Sfinx.

Potrivit lui Cayce, un tunel secret duce de la una din labele Sfinxului către umărul său drept, unde există o Arhivă Universală, conținând înțelepciunea unei civilizații pierdute și adevărata istorie a lumii.