Rostul plantelor de leac e știut și de cele mai multe ori ignorat fiindcă trăim într-o lume postindustrială, serializată și suntem ținuți cât mai departe de realitate în baloanele noastre virtuale. Ca să înțelegem plantele de leac, ne învață pictorul, e nevoie mai întâi să ieșim din costumul de protecție cu care ne-a înconjurat societatea.Operațiunea ni se va părea probabil un disconfort, poate chiar dezagreabilă la început, dar e singura cale care duce spre grădina florilor de leac. Această grădină nu e pur și simplu o adresă de pe Google Maps pe care să o introducem în GPS, după care ne așezăm la volan și urmăm instrucțiunile. Grădina cu flori de leac nu există oficial. Companiile farmaceutice au avut destulă putere să le trimită în clandestinitate. În lumea postmodernă consumul de plante de leac a devenit aproape un delict. Problema cu lumea postmodernă e că ea nu te lecuiește niciodată, orice problemă ai avea, contemporaneitatea îți oferă o singură soluție: să mai cumperi ceva, să mai scoți niște bani de pe card. Leacurile în schimb se găsesc în grădina necunoscută, aflată doar de pictor după îndelungate căutări. E nevoie de o perioadă de studiu pentru familiarizare, după aceea trebuie cultivate și recoltate, în sfârșit uscate după reguli stricte și în cele din urmă transformate în ceai sau în alte licori de leac.Pentru mai buna înțelegere: plantele de leac fac parte dintr-un mod de viață, dacă abandonăm acel mod de viață și ne lăsăm furați, nici o plantă de leac nu-și mai are rostul.