Atunci Cand vorbim despre “invizibilitatea traducatorului”  putem face referire la multe concepte diferite. Inainte de toate este imposibil sa nu citam cartea lui  Lawrence Venuti intitulata “The Translator’s Invisibility” (…). In aceasta lucrare, Venuti il citeaza pe traducatorul american, Norman Shapiro, conform caruia:

“O traducere buna este asemenea unei placi din sticla. Se poate observa existenta acesteia numai atunci cand exista imperfectiuni: zgarieturi, bule. Ideal ar fi ca acestea sa nu existe deloc. Nu ar trebui niciodata sa atraga atentia asupra sa. ”

Conceptul de invizibilitate face trimitere asadar la un  geam complet transparent prin intermediul caruia  textul este “curat”, perfect, ca si cum ar fi fost scris direct in limba respectiva, fluent si fara poticneli.  Desigur, nu este chiar o misiune usoara, dar trebuie sa avem intotdeauna un ideal catre care sa tindem. (…) Conceptul de invizibilitate a fost preluat si de  Ilide Carmignani pentru a oferi un titlu  intalnirilor ce au avut ca tema traducerea literara  care in fiecare an se desfasoara la Salonul international de carte de la  Torino (…)

(…) astfel termenul de “invizibilitate” poate avea multe fatete pentru un traducator: sa fie in serviciul textului fara ca personalitatea sa sa il influenteze, sa devina un adevarat  “autor invizibil”, dar si sa trebuiasca sa se lupte in fiecare zi pentru propriile drepturi si sa descopere ca foarte putini, atunci cand citesc o carte tradusa, isi dau seama ca ceea ce citesc, cuvintele pe care le au in fata ochilor au fost alese cu multa grija de un traducator, de comun acord cu cele ale autorului.

In concluzie, intr-un anumit sens, invizibilitatea va fi o conditie dezirabila pentru un traducator, dar din alte puncte de vedere, este absolut necesar sa iasa din umbra si sa-si faca auzita vocea.

Traducere in extras a articolului: https://diariodiunatraduttrice.wordpress.com/2013/05/14/linvisibilita-del-traduttore/