Florile de soc ne aduc aminte de şocată, minunată băutură răcoritoare pe care o preparăm acasă. În vechime, şocul a fost preţuit ca leac, dar şi că planta divină, în faţa căreia oamenii din Evul Mediu îşi scoteau pălăria.
În tradiţia populară, şocul a stat la loc de cinste în farmacia omului simplu, pentru că, înainte să apară preparatele de ultima generaţie, floarea de şoc era considerată medicamentul antiviral numărul unu. Efectele şocului asupra organismului nu se limitează doar la vindecarea răcelilor, sucul de şoc este un vitaminizat puternic, un bun tonifiant, antioxidant şi prieten de nădejde în combaterea obezităţii.
Şocul, leac vechi pe la sate
Popular, şocul mai este cunoscut şi sub denumirile de coramnic, holer, soace, şi a fost folosit dintotdeauna în medicină tradiţională. În clasificarea ştiinţifică, şocul face parte din familia Sambucus, care derivă de la grecescul sambyke (instrument muzical). Creşte pe lângă case şi garduri, la marginea pădurilor.
Din ramurile lui se făceau ţevi pentru războiul de ţesut şi fluiere. Iar sucul preparat din flori de şoc vine din vechime, şocată fiind una dintre primele băuturi răcoritoare naturale. Fructele se întrebuinţau la vopsit în cafeniu, vânat şi negru, iar frunzele şi scoarţă, în galben. Ceaiul din flori se luă contra tusei şi afecţiunilor respiratorii, dureri de stomac, ficat, vezica biliară. Florile fierte în lapte dulce se puneau la gâlci. Se mai punea floare pisată amestecată cu făină de grâu sau tarate la umflături.
Băile cu flori de şoc erau bune contra reumatismului. Coaja verde fiartă în lapte dulce, sulf şi zahăr, se administra celor cu afecţiuni respiratorii. Coaja rasă de pe şoc de sus în jos se punea în rachiu şi se bea pentru detoxifierea organismului. Rasă de jos în sus, se recomandă contra vărsăturilor. Pentru paraziţi intestinali (limbrici), se prepară un terci din ramuri decojite fierte în lapte. Coajă şi rădăcina pisate se storceau, iar zeama se dădea de trei ori câte o ceşcuţă celor ce sufereau de afecţiunile splinei. Frunzele crude se puneau pe răni. Boabele negre macerate în palinca se luau la junghiuri sau friguri, vătămături. Aceste practici nu erau greşite. Astăzi, fitoterapia recomanda şocul pentru diferite boli, tratamentul având la baza tincturi, ceaiuri, decoct şi alte preparate din flori şi fructe de şoc.
Vaccin antigripal natural
În scopuri medicinale, folosim de la şoc florile, fructele şi scoarţă, bogate în ulei volatil, tanin, mucilagii, flavonozide, amâne, etilamina, vitamina C şi vitaminele din complexul B, izobutilamina. Aceasta compoziţie conferă şocului proprietăţi sudorifice, laxative, diuretice, antiinflamatoare, antiseptice şi antireumatice.
Găsim în farmacii flori şi fructe de şoc în ceaiurile depurative, sudorifice şi antireumatice. Fructele de şoc conţin 5,5-9% zaharuri, 0,7% substanţe minerale (potasiu, calciu, magneziu), provitamina A. Sunt de circa două ori mai bogate în vitamina C decât lămâile şi portocalele. Au o valoare energetică de 46 kcal la 100 g. Florile de şoc sunt renumite pentru efectul sudorific, fiind excelente că remediu în gripe şi răceli, tuse şi bronşite, rinite. Infuzia din flori de şoc, provocând transpiraţie abundenţă, va scoate răceală din organism şi va scădea febră, ajutând, în acelaşi timp, la eliminarea toxinelor.
Se prepară din 1-2 linguriţe de flori de şoc infuzate în 250 ml apă clocotită. Se consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Cercetătorii susţin că efectul antiviral al extractului de şoc este unic, reuşind să combată zeci de tipuri de virusuri ale gripei. Preventiv, în timpul epidemiilor de gripă, se fac cure de două săptămâni, în care se iau 2-3 linguri de tinctura de şoc pe zi. Dacă boala s-a instalat, se iau pe parcursul unei zile 2-4 linguri de tinctura diluată în apă, timp de 7-10 zile la rând. Gripă se va sfârşi mai repede, iar simptome precum febră, dureri musculare, slăbiciune, vor fi mult diminuate. Infuzia din flori de şoc concentrată (30-40 g fierte într-un litru de apă) se foloseşte în furunculoza (ajută la colectarea furunculului), nevralgii, sciatica, arsuri şi înţepături de insecte.
Tratament pentru colon şi rinichi
Tinctura se prepară din o parte plantă la cinci părţi alcool 25%. În afecţiunile respiratorii se iau 20 de picături într-un pahar cu apă, de trei ori pe zi, după mese. O altă metodă de a obţine tinctura de şoc are la baza sucul proaspăt de fructe de şoc. Se amestecă sucul rezultat din zdrobirea fructelor cu alcool alimentar de 90 de grade.
Se agită şi se pune la păstrare în sticlă bine închisă, la loc întunecos şi rece. Termenul de valabilitate este de doi ani. Se administrează 1-4 linguri pe zi, că remediu forţe în curele de slăbire, că detoxifiant în bolile cronice şi degenerative, pentru sporirea rapidă a imunităţii. În tratamentul inflamaţiilor gâtului şi gingivita, se foloseşte decoctul. Se pun 50 g flori la un litru de apă. Fierbeţi timp de 5 minute, apoi lăsaţi amestecul să se răcească. Folosiţi decoctul că gargara sau că apa de gură, de 4-6 ori pe zi, după mese.
Prin diureza pe care o produce, infuzia de flori de şoc se recomanda în reumatism, boli de rinichi şi de vezica. Ceaiul de flori de şoc măreşte cantitatea de lapte la femeile care alăptează. Sucul proaspăt de boabe de şoc se ia pe stomacul gol, dimineaţa, pentru tratarea constipaţiei. Dacă la două pahare de suc proaspăt de fructe de şoc adăugăm două pahare de zahăr brun şi coaja rasă de la două lămâi, vom obţine un delicios sirop. Se pune acest amestec pe foc până la primul clocot. Se consuma diluat cu apă de izvor sau că tare, câte 4-5 linguriţe pe zi, pentru un efect uşor laxativ, tonic, vitaminizat şi remineralizat. Şi fructele uscate sunt folositoare, pulberea tratând avitaminozele, bolile oftalmologice, diareea. Pentru îmbunătăţirea vederii nocturne, se iau zilnic 3-4 linguriţe de pulbere de fructe uscate de şoc. Pentru tratarea cistitei, litiazei urinare, a nefritei cronice sau a altor afecţiuni renale se vor prepara ceaiuri din flori de şoc, fierte timp de zece minute.
Trebuie să ştim că…
– Şocată se prepară numai din flori de şoc proaspete, cele uscate devin toxice în reţeta băuturii răcoritoare. – Nu supradozaţi preparatele din şoc. Fructele sunt foarte puternice, în cantităţi mari, peste 200 g, fructele de şoc pot deveni toxice. Simptomele intoxicaţiei: voma, arsuri la stomac, dificultăţi la respiraţie, comă. În aceste cazuri, se intervine cu spălaturi şi cărbune medicinal. Cel mai bine este să folosim preparatele din magazinele naturiste şi în dozele recomandate.
– Florile proaspete nu se aplică pe piele sau mucoase pentru că produc eriteme.
– Atenţie, aceste fructe nu se consuma în stare crudă! Dacă doriţi să preparaţi singuri remedii din şoc, trebuie să fierbeţi fructele la minimum 80 grade C. Gustul va rămâne neschimbat.
– Tratamentul cu fructe de şoc este contraindicat persoanelor cu diaree cronică sau acută, colita de fermentaţie, balonare. Deşi este unul dintre purgativele cel mai uşor de tolerat (este mult mai puţin iritant decât cruşinul), fructele de şoc pot produce iritaţii persoanelor cu colon sensibil.
– Uzul excesiv sau prelungit de şoc poate duce la pierderi mari de potasiu prin urina.
– Persoanele cu predispoziţie la alergii vor lua la început doze mici de şoc, iar în cazul în care terapia cu este tolerată, se va întrerupe.
– Tinctura de fructe de şoc nu se administrează niciodată nediluata, ci numai în combinaţie cu apă.
În tradiţia populară, şocul a stat la loc de cinste în farmacia omului simplu, pentru că, înainte să apară preparatele de ultima generaţie, floarea de şoc era considerată medicamentul antiviral numărul unu. Efectele şocului asupra organismului nu se limitează doar la vindecarea răcelilor, sucul de şoc este un vitaminizat puternic, un bun tonifiant, antioxidant şi prieten de nădejde în combaterea obezităţii.
Şocul, leac vechi pe la sate
Popular, şocul mai este cunoscut şi sub denumirile de coramnic, holer, soace, şi a fost folosit dintotdeauna în medicină tradiţională. În clasificarea ştiinţifică, şocul face parte din familia Sambucus, care derivă de la grecescul sambyke (instrument muzical). Creşte pe lângă case şi garduri, la marginea pădurilor.
Din ramurile lui se făceau ţevi pentru războiul de ţesut şi fluiere. Iar sucul preparat din flori de şoc vine din vechime, şocată fiind una dintre primele băuturi răcoritoare naturale. Fructele se întrebuinţau la vopsit în cafeniu, vânat şi negru, iar frunzele şi scoarţă, în galben. Ceaiul din flori se luă contra tusei şi afecţiunilor respiratorii, dureri de stomac, ficat, vezica biliară. Florile fierte în lapte dulce se puneau la gâlci. Se mai punea floare pisată amestecată cu făină de grâu sau tarate la umflături.
Băile cu flori de şoc erau bune contra reumatismului. Coaja verde fiartă în lapte dulce, sulf şi zahăr, se administra celor cu afecţiuni respiratorii. Coaja rasă de pe şoc de sus în jos se punea în rachiu şi se bea pentru detoxifierea organismului. Rasă de jos în sus, se recomandă contra vărsăturilor. Pentru paraziţi intestinali (limbrici), se prepară un terci din ramuri decojite fierte în lapte. Coajă şi rădăcina pisate se storceau, iar zeama se dădea de trei ori câte o ceşcuţă celor ce sufereau de afecţiunile splinei. Frunzele crude se puneau pe răni. Boabele negre macerate în palinca se luau la junghiuri sau friguri, vătămături. Aceste practici nu erau greşite. Astăzi, fitoterapia recomanda şocul pentru diferite boli, tratamentul având la baza tincturi, ceaiuri, decoct şi alte preparate din flori şi fructe de şoc.
Vaccin antigripal natural
În scopuri medicinale, folosim de la şoc florile, fructele şi scoarţă, bogate în ulei volatil, tanin, mucilagii, flavonozide, amâne, etilamina, vitamina C şi vitaminele din complexul B, izobutilamina. Aceasta compoziţie conferă şocului proprietăţi sudorifice, laxative, diuretice, antiinflamatoare, antiseptice şi antireumatice.
Găsim în farmacii flori şi fructe de şoc în ceaiurile depurative, sudorifice şi antireumatice. Fructele de şoc conţin 5,5-9% zaharuri, 0,7% substanţe minerale (potasiu, calciu, magneziu), provitamina A. Sunt de circa două ori mai bogate în vitamina C decât lămâile şi portocalele. Au o valoare energetică de 46 kcal la 100 g. Florile de şoc sunt renumite pentru efectul sudorific, fiind excelente că remediu în gripe şi răceli, tuse şi bronşite, rinite. Infuzia din flori de şoc, provocând transpiraţie abundenţă, va scoate răceală din organism şi va scădea febră, ajutând, în acelaşi timp, la eliminarea toxinelor.
Se prepară din 1-2 linguriţe de flori de şoc infuzate în 250 ml apă clocotită. Se consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Cercetătorii susţin că efectul antiviral al extractului de şoc este unic, reuşind să combată zeci de tipuri de virusuri ale gripei. Preventiv, în timpul epidemiilor de gripă, se fac cure de două săptămâni, în care se iau 2-3 linguri de tinctura de şoc pe zi. Dacă boala s-a instalat, se iau pe parcursul unei zile 2-4 linguri de tinctura diluată în apă, timp de 7-10 zile la rând. Gripă se va sfârşi mai repede, iar simptome precum febră, dureri musculare, slăbiciune, vor fi mult diminuate. Infuzia din flori de şoc concentrată (30-40 g fierte într-un litru de apă) se foloseşte în furunculoza (ajută la colectarea furunculului), nevralgii, sciatica, arsuri şi înţepături de insecte.
Tratament pentru colon şi rinichi
Tinctura se prepară din o parte plantă la cinci părţi alcool 25%. În afecţiunile respiratorii se iau 20 de picături într-un pahar cu apă, de trei ori pe zi, după mese. O altă metodă de a obţine tinctura de şoc are la baza sucul proaspăt de fructe de şoc. Se amestecă sucul rezultat din zdrobirea fructelor cu alcool alimentar de 90 de grade.
Se agită şi se pune la păstrare în sticlă bine închisă, la loc întunecos şi rece. Termenul de valabilitate este de doi ani. Se administrează 1-4 linguri pe zi, că remediu forţe în curele de slăbire, că detoxifiant în bolile cronice şi degenerative, pentru sporirea rapidă a imunităţii. În tratamentul inflamaţiilor gâtului şi gingivita, se foloseşte decoctul. Se pun 50 g flori la un litru de apă. Fierbeţi timp de 5 minute, apoi lăsaţi amestecul să se răcească. Folosiţi decoctul că gargara sau că apa de gură, de 4-6 ori pe zi, după mese.
Prin diureza pe care o produce, infuzia de flori de şoc se recomanda în reumatism, boli de rinichi şi de vezica. Ceaiul de flori de şoc măreşte cantitatea de lapte la femeile care alăptează. Sucul proaspăt de boabe de şoc se ia pe stomacul gol, dimineaţa, pentru tratarea constipaţiei. Dacă la două pahare de suc proaspăt de fructe de şoc adăugăm două pahare de zahăr brun şi coaja rasă de la două lămâi, vom obţine un delicios sirop. Se pune acest amestec pe foc până la primul clocot. Se consuma diluat cu apă de izvor sau că tare, câte 4-5 linguriţe pe zi, pentru un efect uşor laxativ, tonic, vitaminizat şi remineralizat. Şi fructele uscate sunt folositoare, pulberea tratând avitaminozele, bolile oftalmologice, diareea. Pentru îmbunătăţirea vederii nocturne, se iau zilnic 3-4 linguriţe de pulbere de fructe uscate de şoc. Pentru tratarea cistitei, litiazei urinare, a nefritei cronice sau a altor afecţiuni renale se vor prepara ceaiuri din flori de şoc, fierte timp de zece minute.
Trebuie să ştim că…
– Şocată se prepară numai din flori de şoc proaspete, cele uscate devin toxice în reţeta băuturii răcoritoare. – Nu supradozaţi preparatele din şoc. Fructele sunt foarte puternice, în cantităţi mari, peste 200 g, fructele de şoc pot deveni toxice. Simptomele intoxicaţiei: voma, arsuri la stomac, dificultăţi la respiraţie, comă. În aceste cazuri, se intervine cu spălaturi şi cărbune medicinal. Cel mai bine este să folosim preparatele din magazinele naturiste şi în dozele recomandate.
– Florile proaspete nu se aplică pe piele sau mucoase pentru că produc eriteme.
– Atenţie, aceste fructe nu se consuma în stare crudă! Dacă doriţi să preparaţi singuri remedii din şoc, trebuie să fierbeţi fructele la minimum 80 grade C. Gustul va rămâne neschimbat.
– Tratamentul cu fructe de şoc este contraindicat persoanelor cu diaree cronică sau acută, colita de fermentaţie, balonare. Deşi este unul dintre purgativele cel mai uşor de tolerat (este mult mai puţin iritant decât cruşinul), fructele de şoc pot produce iritaţii persoanelor cu colon sensibil.
– Uzul excesiv sau prelungit de şoc poate duce la pierderi mari de potasiu prin urina.
– Persoanele cu predispoziţie la alergii vor lua la început doze mici de şoc, iar în cazul în care terapia cu este tolerată, se va întrerupe.
– Tinctura de fructe de şoc nu se administrează niciodată nediluata, ci numai în combinaţie cu apă.
