Tot ceea ce conteaza cu adevarat in viata Sunt doar Oamenii. Restul sunt povesti. Sentimentul pe care-l ai atunci cand reusesti sa ajuti pe cineva nu poate fi descris in nici o carte motivationala si nu-l poti regasi oricate bunuri ai avea. Poate este timpul sa invatam de la copii mai multe decat putem invata de la multi ipocriti. Dragostea, prietenia, altruismul sunt singurele valori care te fac uman. Restul sunt iluzii.

Imi amintesc de copilarie. Conta atat de putin lucrurile pe care le aveam si atat de mult prietenii. Fac parte dintr-o generatie care juca fotbal cu o minge ovala, dintr-un plastic oribil, nu de putine ori sparta.
Atunci puteai avea cea mai buna minge din lume, daca nu aveai prieteni alaturi de care sa te joci, nu aveai ce face cu ea.
Oamenii nu inteleg nimic din copilarie. Uita prea usor ca valoarea vietii o da oamenii.

Acum avem infinit mai mult decat puteam visa atunci cand eram copii. Cel putin cei din generatia mea. Dar au disparut oamenii. Au disparut prietenii. Am uitat sa-i pretuim. Am pierdut bucuria de a imparti putinul pe care-l avem cu ceilalti.
Alergam nebuni de dimineata pana seara pentru a obtine, pentru a avea, pentru a fi, irosind putinul timp pe care-l avem, pentru a fi mai buni decat ceilalti, ignorand de multe ori oamenii la care tinem.

Copiii nu cumpara lucruri, adultii o fac. Poate de aceea copii si-au pastrat puritatea in timp ce societatea de consum a reusit sa remodeleze adultii. O prietena buna imi spunea ieri ca ar trebui sa privim realitatea si ca societatea consumerista omoara orice sansa pentru o relatie sentimentala de lunga durata.
Tratam oamenii ca si produsele. Le folosim un timp, pana apare un upgrade nou, apoi le schimbam.
Prieteni, iubiri, oameni apropiati.