Imi amintesc cand am auzit prima data aceast indemn. Sa tot fie 20 de ani.
Inca nu eram pasionat de Horatiu (desi imi placea latina).
Un prieten, trecut de adolescenta si pasind impleticit prin prima parte a vietii, descoperise acest miraj.
Era atat de incantat de aceasta nebunie cu a-ti trai viata fara sa te gandesti la viitor.
Clocotea in el ideea de libertate, de a ignora tot ceea ce a fost vreodata sau ce ar putea deveni vreodata.
Dorea sa traiasca azi…si atat.
Carpe diem era un mod de viata ce parea izbavitor, un panaceu pentru toate problemele ce-l zdruncinau. Daca nu va mai conta ce va fi maine, putea in sfarsit sa se bucure de ziua de azi.
L-am reintanit dupa cativa ani.
Prabusit fizic si emotional, acel “traieste clipa” apasand asupra lui ca un bolovan prabusit peste o furnica.
Nici o problema din lume nu dispare ignorandu-o.
A fost o experienta pe care am reintalnit-o de mai multe ori in viata.
Tiparul este acelasi.
Oameni nemultumiti de propria viata, obositi, cautand o iesire din problemele cu care se confrunta. Maine devine un monstru pe care-l pot ocoli traind doar pentru azi.
Nu-ti mai pasa de multe, te eliberezi de o parte din lucrurile ce te apasa, te bucuri de acum, nu exista maine, nu exista ieri, carpe diem.
Intotdeauna a fost asa, intotdeauna va fi asa.
Defapt traieste clipa nu este altceva decat un drog, ca orice alt drog.
Iti creeaza o stare de euforie, problemele dispar, zambesti, esti fericit, dar nu asta este realitatea.
Carpe diem este defapt un mod de a nu-ti asuma responsabilitatea zilei de maine. De a alege drumul scurt si a te minti pe tine ca daca ignori un lucru el nu exista.
Din pacate, pentru cei mai multi exista.
In toti acesti ani in care am intalnit oameni ce imi fluturau acest carpe diem prin fata ochilor, nu am intalnit si un om care sa nu ajunga sa se confrunte cu realitatea. Atunci cand efectul drogului a disparut cei mai multi erau mai distrusi decat atunci cand se abandonasera acestei iluzii.
Daca alegi sa traiesti clipa pentru o zi sau intr-o vacanta, lucrurile pot fi minunate. Dar daca transformi acest carpe diem intr-un mod de viata, sfarsitul va fi acelasi.
Am citit un text scris de un pshiholog pe aceasta tema. Psihoterapeutul se numeste Nica Liana Ioana.
Ea spune ca :
” Daca se intampla insa, ca sub aceste indemn, sa te abandonezi in fericirea de moment, sa uiti de responsabilitati sau sa ii ignori pe cei din jurul tau, sa iti hranesti narcisismul pana la cote patologice, sa transformi fiorul libertatii intr-un scenariu de viata apocaliptic si in fiecare zi acest aforism sa-ti motiveze ignoranta, amanarile si excesele, mai bine spune: asa nu!”
Iubesc libertatea, iubesc culoarea, ador magia pasiunii, dar nu pot trai fara ieri si fara sa ma gandesc la maine, la cei din jur, la consecinta faptelor mele de azi. Imi place sa traiesc clipa, dar daca clipa aceasta nu va mai insemna nimic maine, atunci este un timp irosit.
