Pe vremea revoluţiei franceze clerul a fost mult încercat. Preoţii erau ucişi fără cruţare. Unul dintre ei a părăsit Parisul şi s-a ascuns în satul său natal. Însă a fost descoperit şi dus înaintea judecăţii. Judecătorul, văzându-l bătrân, îi zise:
– Republica noastră lasă neatinşi pe preoţii care au trecut de 60 de ani sau sunt bolnavi. Ce vârstă ai dumneata?
Preotul a răspuns:
– Am 59 de ani şi 9 luni şi sunt încă sănătos.
– Dar arăţi a fi mult peste 60 de ani, zise judecătorul. Spune că ai 60 ani şi te vom lăsa liber.
– Asta nu o pot face, zise preotul. Ar fi o minciună, lucru care încă nu l-am făcut în viaţa mea.
Şi astfel a fost condamnat la moarte. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)
Cat de importanta este sinceritatea? Merita sa mori pentru ea?
Poate ca da, pentru ca atunci cand apare neincrederea, indoiala, totul in jur devine cenusiu, intunecat, fara de speranta.
Aseara vorbeam cu T.
O prietena buna, framantata de niste umbre ce dansau prin viata ei. Uneori sinceritatea nu inseamna doar a nu minti, uneori sinceritatea inseamna si a nu ascunde lucruri.
Incercam sa-i ofer un sfat bun, dar imi era imposibil. Atunci cand ceva este atins de minciuna, de umbra neincrederii, totul in jur se contamineaza de neincredere.
Merita sa mori pentru sinceritate?
Habar am, dar stiu ca nu poti trai fara ea.
Stiu ca suna copilaresc si imatur sa-ti imaginezi ca ar putea exista o lume bazata in totalitate pe sinceritate, dar o lume bazata pe minciuna si neincredere este o distropie.
Asa cum am scris de atata ori pe blog, cel mai important lucru pentru mine este libertatea. Nu-mi pot imagina o relatie cu o femeie care nu se simte libera in totalitate. Dar libertatea se bazeaza pe incredere. Iar increderea pe sinceritate.
Este un lant incredibil de subtire. In momentul in care s-a rupt, absolut totul se prabuseste, oricat ai incerca tu sa refaci lucrurile.
Macar pentru asta, merita sa mori pentru sinceritate.
O priveam pe T aseara si citeam in sufletul ei o sete teribila de adevar. Prefera sa se prabuseasca intregul univers, dar sa cunoasca raspunsul la intrebari ce o macinau.
Uneori tacerea, umbra, devine o otrava ce poate ucide un suflet.
Ce poti sa-i spui unui om ce orbecaieste prin intuneric cautand adevarul?
Nici unul.
Pentru ca adevarul nu poate fi inlocuit cu nimic.
Minciuna si neincrederea devin uneori un foc ce poate macina totul.
Nu voi incheia fara a mentiona si cealalta latura a sinceriatii.
Societatea a evoluat. Tehnologia a evoluat. Comunicarea a evoluat. Ne deschidem sufletul in fata unui ecran alb, dar in spatele lui se ascunde o lume intunecata, tenebroasa. Intr-un exces de euforie (dezamagire) spunem sau aratam lucruri atat de intime incat daca se intorc impotriva noastra devin un bumerang ce ne poate ingenuchia.
Este ipocrit sa spui ca tie nu ti se poate intampla. Se poate intampla.
Cat de impoartanta devine sinceritatea intr-o astfel de lume? Dar increderea?
Poti avea incredere intr-un taram pe care nu-l poti cunoaste in totalitate?
Nu cred.
Acesta este motivul pentru care niciodata nu am dezvaluit identitatea Anei, pentru care tin la discretia ei, deoarece acest loc ii poate face mult rau.
Lucrurile nu sunt deloc simple.
