Flori de liliac…

Si daca ai fi doar o floare de liliac, te-as mangaia, te-as saruta si te-as purta in palma pana o pala de vant te-ar ridica si ai zbura spre stele.
Dar tu esti mai mult de atat.
In irisul ochilor mei inca se deruleaza imagini cu tine inflorind ca o speranta ce se naste dintr-un suflet insetat de vise.
In seara aceea cand m-ai sarutat timid pe obraz, cerandu-mi o batista, puteam jura ca mirosi a flori de liliac.
Puteam jura ca buzele tale au gustul nemuririi.
Dar mi-a fost prea teama sa spun ceva pentru ca-mi parea un vis, iar orice cuvant spus m-ar fi trezit la realitate.
In visele mele amandoi stam culcati pe spate, intr-un camp de flori, poate maci, poate altceva, tu ai avea liliac in par, ne-am tine de mana si am visa in tacere.
Mi-ai mangaia usor palmele cu degetele tale si am urmari norii albi, pufosi cum trec pe langa noi fara sa ne bage in seama.
Zambesti atat de frumos.

Ce sa fac cu nemurirea…

Ce sa fac nemurirea cand privesc eternitatea in Fiecare dimineata in ochii tai. Cand intreg universul il regasesc in privirea ta.
Fiecare stea, fiecare galaxie, chiar si praful fin al unei comete sunt acolo unde nemurirea dureaza doar o clipa

La ce mi-ar mai folosi nemurirea daca nu m-as mai pierde in zambetul tau, daca nu ti-as mai mangaia suvitele roscate si daca nu as inchide ochii adorand parfumul buzelor tale ?
Nemurirea pentru mine este fiecare secunda in care ma gandesc la tine, in care verific telefonul sa vad raspunsul tau, fiecare noapte in care-mi saruti gatul, inainte de culcare.

Nemuriritoare sunt doar clipele cand iubesti pe cineva.
Deci, intr-un fel, sunt nemuritor!