Slice of life, cam asta ar descrie filmul. Patru fete care formeaza o formatie de rock pentru festivalul scolii. Si cam atat. Actiunea e cam subtireanu, mai deloc spectaculoasa si fara ocolisuri, dar nu e Vorba Despre poveste, e vorba despre personaje, un grup de prietene care se distreaza, repeta cover-uri ale formatiei The Blue Hearts si care au grija una de cealalta. In unele parti e amuzant si heart-warming. In altele e nostalgic si introspectiv. Scenele cele mai faine din film sunt cu fetele care se plimba pe campuri inverzite sau stau pe acoperisuri, rad, glumesc sau canta, nefacand nimic de luat in seama. Doar stau impreuna si sunt fete. Si copii. E un film despre prietenie.

E o viziune nostalgica asupra copilariei, si la fel ca in Honey & Clover, se stie foarte bine ca nu e decat o faza efemera, care trece mult prea repede. Spre sfarsitul filmului, una dintre fete (cea care canta la tobe in formatie), planuieste sa se confeseze baiatului de care ii place de foarte multa vreme. Totul e cum trebuie la scena asta: ploua cu galeata, sunt numai ei doi, el o acopera cu umbrela lui, dar cand vine momentul adevarului, ea nu gaseste curajul sa-i zica ce simte, si nu se intampla nimic. De obicei, cam asa sta treaba. In plus, exista mereu maine.