Am deschis ochii intr-o dimineata si am descoperit cu uimire ca timpul trecuse in zbor, pe aripi de vant, pe aripi de gind …. peste tot pamintul si peste mine … ce uimire … totul in jurul meu parea asa nou si totusi asa vechi nu stiam de unde sa imi incep cautarile … Eram ca un copil care face primii pasi in viata, ezitand de teama sa nu greseasca, sa nu se poticneasca de vreun obstacol.
M-am ridicat simtind parca greutatea anilor ce trecusera peste mine intr-o zbatere geana si totusi … cand a trecut totul?
Am deschis fereastra, soarele imi zambea dintre nori si vantul fosnea prin crengile copacilor, incet un cantec vechi pe care sufletul il recunostea si parca sub ochii mei mirati se derulau imagini de mult uitate, ale unei vieti de mult apuse, ale unei fericiri de mult uitate.
Am deschis usa si ezitind am pornit sa descopar o viata de om, un suflet de copil pierdut … in negura vremii.
Picioarele mele obosite simteau fragezimea ierbii, sarutul de gheata al picaturilor de roua si prindeau curaj de parca si-ar fi adus aminte de un drum cunoscut si mult cautat … Copacii isi inclinau crengile in calea mea salutindu-ma parca si vantul fredona acel cantec mult iubit, totul se schimba in jurul meu pe masura ce continuam sa pasesc printre pomii infloriti si ploaia de petale ma ducea tot mai adinc in trecut … ganduri confuze isi faceau loc in fiinta mea … oare voi ajunge, ce voi gasi acolo … de ce viata noastra trece asa repede si de ce uitam de cel mai important lucru, de sufletul nostru de copil, de frumusetea lui, de acei ochii calzi si acel zambet ce ar putea topi si inima cea mai inghetata.
Parca momentele treceau fara oprire, simteam cum fiinta mea se schimba eram un bob de roua, eram un fir plapand de iarba, o floare de cires, o raza de soare si renasteam de mii de ori in zeci de forme si culori pana cand in fata mea am vazut cararea vietii mele cu bune si rele, cu multe suisuri dar si coborasuri si pe cat de zbuciumata, pe atat de plina de iubire, fara de care sufletul nu ar fi ajuns pana aici …

MOTTO: Privste mereu viata ca acum prin ochii puri ai unui copil.