Citeam azi un articol de pe un blog pe care il urmaresc de putin timp, dar al carui posesor mi-a atras atentia Tocmai datorita felului in care scrie – un pic cam trist.
Nu ma intelegeti gresit e un blog foarte bun, dar cum ar putea sa fie un blog vesel cand scrie despre politica, filozofie …
Era cam suparat datorita unui comentariu un pic cam dur in legatura cu felul in care scrie. I se reprosa faptul ca blogul lui era unul trist si se gandea ca poate e cazul sa nu mai scrie.
De multe ori ma gandesc ca societatea din ziua de azi vrea sa ne transforme pe toti in niste clone. Cine nu se incadreaza in acest tipar trebuie sa dispara …
De ce am vrea sa fim toti la fel? Unde ar mai fi diversitatea? Am fi ca niste papusi de carpa, manuite de un papusar fara imaginatie.
Dar cum am putea ? suntem cu totii asa de diferiti …
Avem vise, iluzii, sperante diferite, alt mod de viata, alte asteptari de la ea, alt mod de a iubi, un altul de a infrunta neprevazutul …
Cred ca tocmai asta e frumusetea fiecarui individ in parte tocmai ca suntem atat de diferiti. Ar fi ingrozitor sa fim toti o armata Barbie si Ken sunt multi prea multi deja …
Eu zic ca cel mai bine este sa fim toti exact asa cum simtim … tristetea are si ea locul ei in viata, la fel si bucuria, orice traire este importanta tocmai ele ne fac atit de diferiti si minunati.
Cum am putea sa mai simtim cu aceeasi intensitate bucuria daca nu am cunoaste mangaierea amara a tristetii.
Viata nu ar mai avea farmec daca am fi toti la fel. Nu cred ca ar trebui sa incercam sa schimbam pe nimeni si nimic , poti doar sa ii accepti asa cum sunt , sa te bucuri de felul lor minunat de a fi …