. . . „Nu”, spunea bătrânul. „A rămas doar unul, orb pentru amândoi. El nu are nume. Numele lui ar putea fi Om. Sau Frate. Poate îl cheamă Tăcere și e la fel de viu ca orice tăcere. Nu este el cel care judecă, dar este unicul martor și judecătorul nu are decât mărturia lui.” Privește fotografia veche și din ochii lui, văzând încă foarte bine, se ivește strălucirea lacrimilor. Bătrânul vede,