dizolvă-mă Timp împrăștie-mă-ntr-o adiere în zefirul serii parfumate de mai să-mi aflu să-mi descopăr uitarea în adâncul Memoriei  albastre înclinat către noapte privit din bezna oglinzii rătăcind între gesturi tăcut cum nu-i niciun cântec  ori toate încețoșează-mă Timp chemându-mă noaptea să plec și să vin