Crocodilul este o nuvela scrisa de Feodor Mihailovoci Dostoievski. Scrisa in 1865, Crocodilul este o poveste publicata initial de Dostoievski in revista sa, Epoch.
Lectura urmareste o poveste adevarata despre un domn de o anumita varsta, care a fost pe viu si pe de-a-ntregul inghitit de un crocodil din Pasaj, precum si despre cele ce au urmat dupa acea intamplare.
Un angajat aflat in concediu, functionarul Ivan Matveici, impreuna cu sotia sa, Elena Ivanovna, merg la o expozitie ce prezinta un crocodil, animal nemaivazut pe atunci, actiunea petrecandu-se in Rusia inainte de 1900, inainte de a pleca 3 luni in strainatate pentru o calatorie culturala.
Ivan Matveici se apropie prea mult de crocodil, care il inghite. Acesta nu moare, ci incepe o noua viata in interiorul animalului, de unde Poate vorbi si face planuri.
Poate ca intrebati de ce nu au taiat crocodilul pentru a-l scoate pe om din burta lui. "Principalul e ca acest crocodil este proprietate particulara si, prin urmare, aici intervine asa-numitul principiu economic. Iar principiul economic, fireste, inainte de orice. "
"Nu suntem noi aceea care ne zbatem ca sa atragem in tara noastra capitalurile straine? Si atunci, judeca si dumneata, capitalul crocodilului de-abia a început să se dubleze datorita lui Ivan Matveici si cand colo, noi, in loc sa-l protejam pe proprietarul strain, ne straduim, dimpotriva, sa despicam burta chiar a capitalului lui de baza. Are vreun rost, spune si dumneata? Dupa mine, Ivan Matveici, ca fiu adevarat al patriei, trebuie sa fie mandru si fericit ca prin persoana lui a putut sa contribuie la dublarea, ba cine stie, poate chiar triplarea valorii Unui Crocodil Strain. E cat se poate de necesar pentru atragerea unui crocodil strain. E cat se poate de necesar pentru atragerea capitalurilor. Daca-i merge unuia bine, nu trece mult si vine altul cu un crocodil, apoi vezi cum un al treilea aduce doi sau chiar trei crocodili deodata. Iar in jurul lor se concentreaza din ce in ce mai multe capitaluri. Poftim, uite c-a si rasarit burghezia. Asemenea actiuni trebuie deci incurajate."
Nuvela are o nota umoristica, dar abordeaza si teme precum capitalizarea si sistemul muncii.
"Cand, zice, tot pamantul va fi in mainile societatilor straine, atrase pentru asta la noi, atunci se poate fixa o arenda cat mai mare. In felul asta, taranul va lucra intreit pentru a-si castiga bucatica de paine; unde mai pui ca oricand poate fi alungat de pe lotul lui. Prin urmare, taranul va simti asta pe pielea lui, de aceea va fi supus, harnic si pentru acelasi pret va produce de trei ori mai mult. Or, asa in obste, ce grija are? Stie ca n-are sa moara de foame, de aceea nici capul nu-l doare! O duce numai in lene si betie. In schimb, in buzunarul nostru o sa curga bani cu nemiluita, o sa apara si capitaluri si atunci... sa vezi burghezie!"
Gasiti cartea la libris.
