They're always with some guy. If they're special, you just have to make sure that that guy is you.

$1>

Zilele astea am terminat primele două Sezoane Din Skins UK. Am ales să văd varianta britanică pentru că regula e că orice remake e mai nașpa ca originalul (după ce am făcut difenența dintre mini-seria britanică State of Play și copia insipidă a americanilor cu Ben Affleck, am zis că nu mă mai uit la niciun remake vreodată).

De Skins mi-a vorbit cineva cu mare pasiune, cred că avea și pupilele dilatate când zicea de serialul ăsta. Am zis că atâta înflăcărare trebuie să aibă și un fundament. M-a mai atras și că părea genul de serial easy going cu teenagers, dar nu ceva brainless (cum e Gossp Girls: care m-a adus la disperare, n-am înțeles isteria cu Chuck Bass, Serena & co.)

Ce nu mi-a plăcut e că de la sezonul doi deja e absurd nivelul de traumatizare Prin care trec săracii puști. I mean, câți adolescenți se confruntă atât de des cu probleme precum moartea cuiva drag, gesturi dramatice şi over the top precum plecatul taman-nesam în altă ţară (Cassie pleacă pe nepusă masă ba prin Scoţia, ba prin S.U.A), rămasul pe drumuri,tendinţe suicidare, şi mai ales, accidente de trafic imbecile. Mi-a venit să îmi smulg părul din cap când am văzut ce artificiu scenaristic bombastic a fost accidentul lui Tony. Au cam stricat the good vibe degeaba, şi au urmat nişte episoade cam lamentabile (câteva). Dar măcar l-au băgat mai mult în seamă pe Sid, care e super amuzant, and just lovable in a quirky way.

Skins e tare din cauza personajelor, nu neapărat a acţiunii, e un serial bunicel, cu câteva insight-uri care mi s-au părut extrem de mişto, dar totuşi nu m-a dat pe spate. Am înţeles că doar primele 2 sezoane din cele 5 sunt în formula asta, următoarele sunt despre Effy, surioara mai mică a lui Tony, ceea ce nu mă încântă în mod deosebit.