Oceanul Pacific este considerat de cercetatori si greenpeace cea mai mare groapa de gunoi din lume.Aceasta se intinde pe o suprafata de 500 de mile nautice in Oceanul Pacific, intr-o zona cuprinsa intre coastele Californiei si arhipelagul Japoniei, trecand pe langa insulele Hawaii.Cel care a descoperit acesta groapa de gunoi este oceanograful american Charles Moore.
Un alt oceanograf, Curtis Ebbesmeyer, spune ca nu este vorba de o insula de gunoaie, ci mai degraba o de "supa de plastic", care se intinde pe o suprafata egala cu cea a Statelor Unite. El spune ca acumularea de gunoaie "Se misca precum un animal mare fara lesa".
Majoritatea acestor deseuri provin de pe continent, restul sunt materiale aruncate de pe nave si de pe platformele petroliere.
Conform ONU materialele plastice provoaca anual moartea a aproape un milion de pasari marine si a 100.000 de mamifere marine.
Cercetatorii sustin ca si apele Atlanticului de Nord sunt pline de bucati minuscule de materiale plastice, iar densitatea resturilor ce polueaza oceanul este comparabila, in unele zone, cu cea inregistrata in "Marea groapa de gunoi a Pacificului". Cercetatoarea Lavender Law:"Am descoperit o zona in nordul Oceanului Atlantic unde reziduurile se acumuleaza si raman pentru o perioada lunga de timp".
Desi bucatile de materiale plastice descoperite de Law si echipa sa nu sunt mai mari de un centimetru patrat, densitatea maxima a acestora poate ajunge si la 200.000 de bucati pe kilometru patrat.
"Aceasta densitate maxima este comparabila cu cea a Marii Gropi de gunoi din Pacific", sustine cercetatoarea, precizand ca "supa de gunoaie" din Atlantic este formata din deseuri minuscule, intinse pe o suprafata mai mare, spre deosebire de zona din Oceanul Pacific unde gunoaie de toate felurile s-au adunat pe o suprafata de circa 500 de mile marine.
Ceea ce trebuie sa stim este faptul ca plasticul se descompune sub actiunea ploii, soarelui si a altor factori de mediu, dand nastere unei alte surse de contaminare globala, cu resurse interminabile in viitor. Plasticul care se descompune elibereaza chimicale toxice, care strica echilibrul hormonal al animalelor.
