In anul 1898, Morgan Robertson, scriitor american, a scris "Esuarea lui Titan", roman care, mai tarziu, avea sa-i aduca multe neplaceri. Intr-o naratiune plina de verva si fantezie, scriitorul vorbeste despre constructia celui mai mare transatlantic realizat vreodata, botezat "Titan". Acest roman scurt, care evoca slabiciunea omului in fata fortei destinului, expune cu mare acuratete ceea ce avea sa se iintample abia peste 14 ani.

Vasul urias, Titan, despre care constructorii afirmau ca este de nescufundat, a plecat din Anglia pentru a face primul sau voiaj in New York. Dupa cateva nopti, Titan se loveste de un aisberg si se scufunda, luand cu el in apa inghetata a Atlanticului de Nord o mare parte dintre pasageri, pentru ca pe vas nu erau suficiente barci de salvare. Asa se face ca in acest naufragiu au murit multi bogatasi si oameni renumiti ai vremii.

De remarcat este faptul ca Titanicul a inceput sa se construiasca la noua ani de la aparitia cartii, asa incat autorul nu avea cum sa cunoasca proiectul si nici sa se inspire din el pentru descrierea datelor tehnice.

14 ani ma tarziu, in aprilie 1914, o nava uriasa de pasageri, numita Titanic, a pornit din portul Southampton, Anglia, in primul sau voiaj spre New York. Nava avea ultimul design, cea mai performanta tehnologie a vremii si constructorii sai spuneau despre ea ca este de nescufundat. Dar, cinci nopti mai tarziu, Titanicul a fost lovit un iceberg si s-a scufundat. Pentru ca la bord nu erau suficiente barci de salvare, in apele reci ale Atlanticului de Nord, s-au inecat 1.513 oameni, inclusiv oameni bogati si renumiti din acea perioada.

Analogia, dintre romanul americanului Morgan Robertson si tragedia Titanicului, in fapt, o fictiune, este intr-adevar, izbitoare, faptele, datele, conditiile, consecintele scufundarii, prea marea incredere a constructorilor in ceea ce au durat, dar si neglijenta, constatata in numarul insuficient al barcilor, fiind aceleasi, pana la identificare.

Numele lui Morgan Robertson, autor marunt al unei scrieri prea putin cunoscute in epoca, a aparut, pe 15 aprilie 1912, pe prima pagina a ziarului "Times", alaturi de stirea despre scufundarea tragica a "Titanicului". Dupa tragedie, Robertson spunea ca toata viata sa a fost inspirat de un "colaborator divin", ca avea un spirit care ii ordona existenta si ii transmitea inspiratia literara. A fost singurul raspuns pe care l-a putut da, cand a fost intrebat cum de a putut prevedea totul cu atata exactitate.

La scurt timp dupa naufragiu, Robertson a inceput sa primeasca scrisori de amenintare de la vaduvele si rudele celor care au pierit in catastrofa din noaptea de 15 aprilie 1912, scrisori in care era blestemat si numit geniu al raului.

In presa timpului insa, exista cateva marturii ale unor persoane care, in ultimul moment, au renuntat la aceasta calatorie si asta in urma unor vise, presimtiri, o teama nemotivata ori neincredere. Au renuntat si s-au salvat. Au crezut in intuitia lor.