Uciderea de dragul recoltării de organe continuă în China, confirmă un documentar sud-coreean. Există noi dovezi privind recoltarea de organe în China. De data aceasta, într-un film documentar de televiziune din Coreea de Sud.

Spitalul Central din Tianjin, unde mulți sud-coreeni merg la o operație de transplant de organe.

Oficialii chinezi au promis că vor înceta să utilizeze prizonierii ca sursă de organe, începând din ianuarie 2015.

Aceste promisiuni și declarațiile ulterioare privind reforma au condus ca Societatea Internațională de Transplant și Organizația Mondială a Sănătății, să aprobe sistemul chinezesc de transplant.

Dar datele cercetătorilor coreeni, se pare, că contrazic aceste afirmații.

Următoarele dovezi.

Despre turismul de transplant din Coreea de Sud în China s-a spus în cadrul documentarului "Raport de investigație 7". A fost prezentat pe 15 noiembrie prin televiziunea prin cablu "Chosun", deținută de cel mai mare ziar din Coreea de Sud "Chosun Ilbo".

Echipa de jurnaliști a călătorit în orașul Tianjin, la un spital din nord-estul Chinei, aparent pentru a solicita informații cu privire la posibilitatea de operațiuni din Coreea de Sud pentru pacienții cu boli de rinichi.

Reporterul cu camera ascunsă a făcut conversații cu personalul spitalului. Medicii chinezi au raportat că în câteva săptămâni va fi furnizat un organ adecvat.

In cazul in care familia pacientului este gata sa doneze bani suplimentari pentru caritate, pentru spital, organul va fi găsit mult mai repede, a spus asistentul reporterului.

Documentarul nu specifică momentul în care au avut loc negocierile. Aparent, la începutul anului trecut.

De unde vin organele?

Conform studiilor anterioare, principala sursă de organe sunt prizonierii conștiinței închiși în închisorile din RPC pentru alte credințe decât ideologia comunistă.

Cei mai mulți dintre ei sunt practicanți Falun Gong. Organele se extrag cu forța din cei vii, din corpuri, ceea ce duce la moartea "donatorului".

Al doilea grup de "donatori" sunt musulmanii uigur, cărora li se iau teste de sânge și ADN la scară largă. Abandonarea organelor și a persoanelor răpite se fac pe străzile orașelor chineze.

Autoritățile chineze au susținut că organele se primesc de la prizonierii executați. Dar numărul de operațiuni este mult mai mare decât numărul de execuții.

În același timp, sistemul voluntar al donatorilor din țară oferă numărul minim de organe, deoarece, în conformitate cu tradițiile chinezești, nu se poate perturba corpul uman după moarte.

În filmul documentar, aceste discrepanțe sunt de asemenea remarcate. Autorii se referă la rapoartele anterioare ale cercetătorilor independenți.

Creatorii filmului au ajuns la concluzia că o bancă de organe de la prizonieri a fost creată în China, iar aceștia sunt uciși la cererea clienților care au nevoie de o operație de transplant.

Filmul documentar prezintă dovezi concrete, rare din partea personalului spitalului chinez și a medicilor din Coreea de Sud, care indică faptul că extracția de organe din RPC nu slăbește.

Acest lucru este parțial facilitat de străinii care încearcă cu disperare să-și prelungească viața prin intervenții chirurgicale de transplant.

Rapoarte peste rapoarte.

Conform estimărilor documentare, începând cu anul 2.000, aproximativ 2.000 de sud-coreeni au fost trimiși anual în China pentru o operație de transplant. Acest lucru depășește în mod semnificativ datele unui studiu recent publicat în revista medicală Transplant. Studiul a fost realizat de centrele de transplant din Coreea de Sud care au numărat numărul pacienților care au efectuat intervenții chirurgicale în China.

Filmul documentar nu explică de unde provin cifrele, aparent, primite de reporteri.

O echipă de cercetători coreeni s-a dus la un spital din Tianjin, care este populat cu turiștii din Coreea de Sud în domeniul transplantului. Numele spitalului din film nu este dezvăluit.

Dar din imaginile spitalului se poate vedea că acesta este un spital central din Tianjin. O clădire cu mai multe etaje destinată transplantului de organe și proiectată pentru 500 de paturi.

În spital, un reporter secret a fost întâmpinat de o asistență care vorbea coreeană și i-a arătat unitatea de transplant.

Un pacient din Coreea de Sud, care a suferit recent o operație de transplant, a declarat reporterului că un organ adecvat vine cam în două luni și nu este ținut mai mult de două ore în spital.

Reporterul a întrebat câte operații de transplant se fac pe zi. Asistenta a spus că în ziua precedentă au existat trei transplanturi de rinichi și patru transplanturi de ficat.

Dacă presupunem că acesta este numărul mediu zilnic de transplanturi, atunci acest spital produce aproximativ 2.500 de transplanturi pe an. Dar, care este numărul mediu zilnic real de transplanturi, este necunoscut.

După ce asistenta medicală și chirurgul s-au uitat la dosarele medicale ale presupusului pacient sud-coreean și au confirmat că pacientul este potrivit pentru operație, reporterul a întrebat cât va dura să aștepte.

Asistenta a răspuns că unii pacienți au așteptat doar o săptămână, două săptămâni sau 50 de zile. Apoi medicul a adăugat că o contribuție caritabilă pentru a ajuta spitalul în plus față de plata pentru operație ar contribui la accelerarea procesului. Apoi, pacientul va primi organul în cel mai scurt timp posibil.

Când a cerut să i se zică cât de mult ar trebui să se sacrifice, pe lângă costul operației, i s-a răspuns ca 10.000 de yuani (aproape 6.000 de lei).

Reporterul a întrebat dacă pacientul ar putea obține un organ tânăr. Asistenta a spus că spitalul oferă numai organe tinere.

Asistenta i-a arătat, de asemenea, oaspetelui camerele pentru străini. Într-una dintre ele, spațioasă și bine amenajată, se afla un pacient din Orientul Mijlociu, a cărui operațiune era "plătită de consulat", a spus ea.

De asemenea, medicul a raportat că rudele pacienților stau într-un hotel de 16 etaje din apropiere, care aparține spitalului.

Echipa a vizitat hotelul și a vorbit cu un cuplu sud-coreean, soțul ei avusese recent o operație. Cuplul a spus că un etaj este doar pentru pacienții coreeni și rudele lor. Aveau eliberate vize doar pe trei luni.

Experimente pe oameni. Filmul spune, de asemenea, că șeful Poliției Chongqing, Wang Lijun, a condus experimente pe oameni pentru a investiga metodele de transplant, pentru a stoca mai bine organele.

Acest lucru a fost inițial documentat de Organizația Mondială de Investigare a Persecuției împotriva Falun Gong (WOIPFG) nonprofit.

Jurnaliștii s-au dus la spital și la laboratorul de cercetare din Chongqing, sub supravegherea lui Wang, și au văzut acolo agățate de perete schițele unei mașinii care cauzează traumatisme cerebrale, ceea ce duce la moartea pacientului.

O astfel de mașină este patentată sub numele lui Wang Lijun, conform WOIPFG. Brevetele pentru această mașină sunt disponibile pe Internet.

Atunci când reporterul a întrebat despre scopul creării mașinii, personalul laboratorului a confirmat că echipamentul este destinat să omoare creierul uman și să țină alte organe sănătoase.

Medicii din Coreea de Sud sunt amestecați.

Pacienții sud-coreeni se adresează spitalelor chineze, la recomandarea medicilor coreeni.

Echipa filmului a vizitat spitalul din Seoul, unde doctorul a recunoscut că a recomandat pacienților să viziteze spitalul din Tianjin, dar nu o mai face. Când a fost întrebat despre problemele asociate sursei de organe, medicul a refuzat să comenteze.

Doctorul unui alt spital anonim a spus că știa despre extracția în China a organelor de la "prizonieri persecutați pentru persuasiune". Dilema etică l-a determinat mai târziu pe medic să nu mai recomande pacienților să meargă în China.

Când a fost întrebat dacă regretă despre recomandările anterioare, doctorul a spus "nu", deoarece pacienții au nevoie de o operație de transplant pentru a supraviețui.