A fost curtat de lideri politici mânați de interese partinice (Brătianu, Marghiloman), însă doctorul a rămas savant prin excelență, fiind “ tipul desăvârşit al savantului egocentric care nu vrea decât să fie lăsat să-şi facă treaba [...]. Pentru el, propriile cercetări însemnau mult mai mult decât tot războiul mondial” (Boia).