BOBOTEÁZĂ n. pr. f. Sărbătoare în cultul ortodox și romano-catolic al botezului lui Isus Hristos, care se prăznuiește la 6 ianuarie; Iordan. ◊ Gerul Bobotezei = ger mare (ca la început de ianuarie). – Probabil din apă + botează (

Momentul care ȋncheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă ce ȋncep de Crăciun este Boboteaza, numită și Botezul Domnului sau Arătarea Domnului și este sărbătorit atȃt ȋn Biserica Ortodoxă, cȃt și ȋn Biserica Catolică (Epifania).

În localităţile situate pe malul unei ape, există obiceiul ca preotul să arunce crucea de lemn ȋn rȃu, după sfinţirea apelor,  pentru ca cei mai curajoși flăcăi să ȋnoate pentru a o aduce ȋnapoi, chiar dacă apa este foarte rece, uneori chiar ȋngheţată.

Iordănitul femeilor este un obicei din nordul Romȃniei: ȋn trecut, femeile se adunau ȋn grupuri mari ȋntr-o gospodărie și aduceau alimente și băutură pentru cină, apoi jucau și cȃntau toată noaptea. Dimineaţa, luau cu forţa bărbaţii care treceau ȋntȃmplător pe stradă și ȋi ameninţau că ȋi aruncă ȋn apă daca nu platesc cu vin. Iordănitul (sau iordăneala) flăcăilor este practicat de cete de tineri (iordănitori) care umblă din casă ȋn casă ȋn seara de Boboteaza, ȋn ajunul Sf Ion, cȃntȃnd Iordanul și stropind cu agheazmă de la preot. Apoi ȋi ridică pe cei stropiţi de trei ori, pentru ca aceștia să fie sănătoși și să le meargă bine tot anul. În unele zone, obiceiul are loc după prȃnz și iordănitorii stropesc cu apă sfinţită trecătorii care ies de la biserică.

În alte zone, Boboteaza este momentul integrării tinerelor căsătorite ȋn comunitatea femeilor măritate prin udarea cu apă de la rȃu sau fȃntȃnă. Obiceiul poartă denumirea de Cumetria sau Tontoroiul femeilor și este incă practicat ȋn Pantelimon, lȃngă București.

Se spune că ȋn noaptea de Bobotează, tinerele necăsătorite ȋși visează alesul dacă ȋși leagă pe inelar un fir roșu de mătase și ȋși pun sub pernă o crenguţă de busuioc.

În Ajunul Bobotezei erau interzise certurile și nu se dădea nimic cu ȋmprumut.

In multe sate din Moldova, ȋn ajunul Bobotezei, grupuri de copii umblă din casă ȋn casă pentru a vesti sosirea preotului cu crucea, datină asemănătoare colindatului cu Moș Ajunul. Copiii strigă doar “Chiraleisa!” de trei ori (din grecescul Kyrie Eleison – Fie-ţi milă, Doamne!) și sunt răsplătiţi cu mere, nuci și prăjituri. În Bucovina, preotul este ȋnsoţit și de gospodari care merg cu lumȃnări aprinse pe la casele vecinilor și strigă și ei Chiraleisa.

Ion Creangă atestă obiceiul Chiraleisei ȋn satul său moldovenesc, ȋn “Amintiri din copilărie”: “ Când veneau cele două ajunuri, câte treizeci-patruzeci de băieţi fugeam înaintea popii, de rupeam omătul de la o casă la alta, şi la Crăciun nechezam ca mânjii, iar la Bobotează strigam chiraleisa de clocotea satul.”

Obiceiuri din jud Buzău: https://muzeuzalau.ro/chiraleisa/ 

https://doxologia.ro/sfant-sarbatoare/120710/icoane/p/2+3

Mai multe informatii:

https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/boboteaza-sarbatoarea-curatirii-si-a-luminarii-150914.html