Recunosc că nu mi-a fost deloc ușor să accept că am fost educată în alte vremuri în care nu se vorbea aproape deloc despre emoții, ba mai mult, atunci cand cineva facea asta se puneau etichete de genul : obraznic, îndrazneț. Cred că și acum cand aud cuvantul rușine, mi se pare ca are un impact destul de mare asupra mea, asta pentru că am trait multă vreme auzindu-l la tot pasul. Acum o data cu rolul de mamă am conștientizat cât de mult m-ar fi ajutat pe mine și pe generația mea sa vorbim cu parinții despre ceea ce simțeam. Dacă aș fi știut la momentul acela cu ce fel e emoții ma confrunt și dacă cineva mi-ar fi spus că este în regulă să mă simt așa, pentru că toată lumea se simte așa la un moment dat în viață, cu siguranță aș fi înțeles mai bine ce se intampla cu mine și aș fi invățat sa-mi gestionez emoțiile altfel. Am auzit la pshihoterapeutul Diana Stănculeanu termenul de ‘alfabetizare emoțională’, și vorbește despre factul că în cultura noastră această alfabetizare emoțională este la un nivel scăzut, pentru că la întrebarea ’Cum te simți?’ răspundem punctual cu ’sunt supărat’, de exemplu. Acest ’supărat’ poate însemna trist (pierdere), furios (nedreptate), îngrijorare (amenințare). Fiecare din aceste emoții specifice spune ceva despre o nevoie a copilului și dacă este verbalizat il ajuta se se cunoască.

Chiar dacă mi-a fost greu sa ma adaptez din mers, pentru că eu la randul meu nu am fost educata în acest sens, am descoperit psihoterapeuți și psihologi care au scris despre acest lucru și am decis că aceasta este directia corectă în care trebuie sa ne îndreptam când vine vorba de managementul emoțiilor la copii. Multă vreme lumea s-a focusat pe anumite categorii de competente academice pe care un copil trebuie să dobândească crezând că asta aduce succesul, dar de fapt studiile au dovedit că avem nevoie de multe resurse din zona emoțională si socială pentru a ne putea descurca bine pe tot parcursul vieții. Acest lucru trebuie sa ne facă sa fim atenți nu doar la resursele cognitive (dacă știe toate speciile de plante si animale) ci la relații și emoții. Intensitatea unei emoții negative de tipul furie, frică, dezamagire, frustrare, vinovăție, rușine pot deveni copleșitoare dacă nu îi învățăm pe copii să le identifice și să le gestioneze sănătos. Pot duce la eșec chiar dacă de exemplu un copil are toate resursele coginitive necesare pentru a trece un test, dar nu isi poate controla frica de eșec si dezamăgire.

Asadar psihoterapeutul Diana Stănculeanu ne explică pe îndelete care ar fi pașii pe care trebuie sa-i urmam pentru a-l ajuta pe copil să trăiască în armonie cu emoțiile lui:

1. SĂ ȘTIE CE SIMTE 

Să le creăm copiilor un spațiu sigur unde pot vorbi despre ceea ce simt pentru a reduce intensitatea emoției, astfel numind emotia ea se va imblanzi. Dr. Daniel Siegel ii spune ’name it to tame it’, astfel verbalizând emoțiile grele trăite la intensitate diminuată îi dau spațiu creierului să capete resurse de procesare și astfel va putea lua decizii mai înțelepte.

2. SĂ ÎNVEȚE CĂ ESTE IN REGULĂ ORICE AR SIMȚI

Să le spunem copiilor ca toate emoțiile sunt corecte și sănătoase și ele ne spun ceva despre nevoile noastre și despre ce se intamplă în viața noastră.

Cand copilul are un tantrum nu este ok sa-i spunem ’Ce este cu tine?’, ’Te comporți urât!’, ci ’Ce simți tu acum se numeste furie, este in regula să simți asta, este o emoție pe care o traiesc toți oamenii cand ceva nu iese cum își doresc, e tare greu pentru tine, dar eu o sa stau aici lângă tine a te ajut să te liniștești!’

3. SĂ ȘTIE CĂ TOȚI OAMENII SIMT ASTA DIN CÂND ÎN CÂND ȘI ESTE IN REGULĂ, PENTRU CĂ AȘA SUNTEM NOI CONSTRUIȚI

Pe noi ca si părinți ne-au ajutat extrem de mult toate aceste informații și am gsit înțelepciunea necesară pentru a le pune in practică, cât mai des posibil. Dacă sunteți interesați să aflați mai multe informații puteti viziona un podcast complet cu psihoterapeutul Diana Stănculeanu. 

Photo by Robert Collins on Unsplash

Articolul Cum îi ajutăm pe copii sa-și gestioneze emoțiile? apare prima dată în Gorun's World.