In Iordania am ajuns in 2014, dar si acum atunci cand imi aduc aminte de desert, ori de aromele mancarurilor si forfota bazarelor orientale (in special cel din Aqaba), ma cuprinde o nostalgie apriga.

Sunt 5 lucruri care cu adevarat m-au impresionat si pe care ti le recomand la randu-mi sa le incerci in Regatul Iordanian.

Cerul noaptea in Wadi Rum

Cred ca Wadi Rum este unul Dintre Cele Mai bune locuri din lumea asta in care sa observi maretia cerului noaptea, pictat de Calea Lactee, mii de stele, dar si stele cazatoare. Iti da senzatia asta, cred, si fiindca este unul dintre locurile in care vei intelege ce inseamna linistea. Poate doar cate o rafala adusa de vantul desertului o mai perturba, acolo sub stanca cea mare din desert. Daca vei decide sa petreci noaptea acolo cel mai probabil vei putea dormi intr-un cort al beduinilor, dar recomandarea este sa iti tragi salteaua afara pe nisip si sa privesti cerul pana vei adormi astfel. La mine, a fost si momentul in care am realizat ca solo travelling-ul merita totusi impartit cu cineva. Pana la urma viata este un carusel de lucruri spectaculoase si merita sa nu le traiesti singur.

Pe Saleh si familia sa i-am cunoscut intamplator, printr-un britanic care le intermediaza prezenta online intitulata Wadi Rum Tours. Cred ca ei sunt unii dintre cei mai ospitalieri beduini din zona si cu al lor sprijin am reusit sa inteleg maretia locului, pe care o intuiam vag dupa ce urmarisem de cateva ori celebrul film Lawrence of Arabia (de altfel fundamentat pe fapte reale). Tatal lui Saleh a construit tabara din desert, iar dupa moartea batranului familia lor se ocupa de bunastarea corturilor si cred ca este unul dintre cele mai minunate locuri in care poti merge in Iordania. Este fain ca primisera si suport din partea USAID si au reusit sa construiasca acolo in mijlocul desertului si o baie, iar totul era iluminat utilizand energie solara.

Izvorlul lui Lawrence, casa tot numitului Lawrence, picturile rupestre, stanca mareata Seven Pillars of Wisdom, urcatul la 15m inaltime pe podul de piatra Um Fruth, dunele de nisip rosu, datul cu sandboard-ul pe duna de nisip, flora desertului, dar mai ales asfintitul sunt iarasi cateva amintiri care mi-au ramas parca pentru o viata in suflet. Ah da, si sa nu uitam bunatatea de pui cu orez, condimente orientale si legume proaspete pregatite de Alia, sotia lui Saleh.

La Wadi Rum ajungi cel mai repede de la Aqaba, iar in cazul meu am aranjat cu Saleh un pick-up cu un taxi local.

Iar daca vrei senzatii tari, roaga-l pe Saleh sa il trimita pe fratele lui sa te ia la o tura prin desert noaptea cu al lor Nissan 4×4 vechi, cu luminile stinse si cu vreo 70-80 km/h.

Scuba diving in Marea Rosie

Citisem despre cat de de spectaculoas poate sa fie scufundatul in general, dar mai ales in Mare Rosie. Nu ma gandeam insa ca vreodata un panicat de apa (asa cum sunt eu), care nu stie sa innoate, ar putea cumva sa se bucure de experienta de scuba. Dar fiindca eram vreo 3 zile in Aqaba am zis sa pun totusi o intrebare, poate nu stiu eu ceva si cumva reseste cineva sa ma scufunde, dar sa ma si readuca la suprafata.

„Cum nici pilotul de avion nu trebuie sa stie sa sara cu parasuta, nici practicantul de scuba nu este musai sa stie sa innoate.”

Arab Divers

Cam asta a fost raspunsul primit de la cei de la Arab Divers si mi-a dat curajul sa programez o scufundare, fie ea si de 30 de minute. Entuziasmul s-a transformat in adrenalina, iar adrenalina in cele din urma s-a transoformat in panica, ca sa nu zic groaza, atunci cand m-am vazut bagat in mare, pana la barbie, si costumat in scafandru. :))

Sam, instroctorul de scuba cu care m-am gasit in situatia de mai sus, avea vreo 23 de ani varsta, dar facea scufundari de la 6, asadar era un profesionist. Dupa ce era sa-l bag la fund de panica, m-a luat de mana si mi-a spus pe un ton foarte convingator sa am incredere in el si ca ma va tine. A fost momentul in care mi-am zis ca totusi diuz de oxigen nu imi va sari din gura si ca totusi sa bag o data capul sub apa.

Si diuza nu mi-a sarit din gura (si poate pentru ca o tineam cu mana stanga – ca pe cea mai mare grija a mea in viata), dar dupa vreo 5 minute m-am calmat, fiindca peisajul era demn de National Geographic. Mii de pesti, colorati in toate culorile posibile, care se afisau in fata ta si apoi treceau in jurul tau. Sentimentul a fost unul de uluire, satisfactie si calm. Deja la 5m adancime incepusem sa simt presiunea si am zis ca cele 40 de minute mi-au ajuns si cam asta a fost.

Acum cand ma uit in urma zic ca scuba in Iordania a fost cam una dintre cele mai tari experiente pe care le-am trait in viata asta si iti recomand sa o faci macar o data.

Petra cea redescoperita

La Petra am hoinarit vreo 2 zile si cred ca aceasta minune a umanitatii trebuie sa iti fie pe lista de calatorii in viata asta. Daca esti in graba, macar merita sa parcurgi drumul de 20 de minute prin micul culoar sapat in stanca (The Siq) si sa te bucuri de sentimentul de a descoperi The Treasury (atractia principala a ansamblului). Daca ai o zi, incalta-te bine si exploreaza intregul sit arheologic (de la locul de sacrificiu pana la The Monastery), fiindca alaturi de un treking sanatos, vei retrai o parte din viata nabatienilor de acum 2000 de ani.

Nu o sa facem acum istoria Petrei, cladita de nabatieni, cucerita de romani, si redescoperita de umanitate 1812 de catre un austriac (pentru cei dornici va las aici lectura). Vreau doar sa va provoc sa redescoperiti voi locul prin urmatoarele experiente.

Dupa ce ati obosit teribil dupa ziua, alegeti sa faceti si turul Petra by night. Siq-ul este iluminat de facli, iar la baza The Treasury toti participantii stau jos pe nisip si pret de 20-30 de minute urmaresc un spectacol de muzica al beduinilor din zona. Vei avea parte de o liniste profunda, alungata doar de cate o rafala de vant si sunetele instrumentelor muzicale rudimentare din reprezentatie. Dupa acesta este un prilej excelent sa faceti cateva fotografii ale intregului defileu devenit rosiatic de la lumina facliilor.

Tot la Petra, iti recomand sa urci multime de trepte pana la Monastery. Este un drum de vreo ora, dar merita sa te opresti din cand in cand la taberele beduinilor si sa iei cate un ceai. Menta, aromele pe care le mai are si doza sanatoasa de zahar iti vor da puterea pentru inca cateva trepte. Nu lua ceaiul la pasa, aseaza-te acolo in tihna, pe tesaturile lor vechi si bucura-te de moment.

Cred ca mai merita ca la Petra sa iei decizia de a merge la pas, asta daca nu ai vreo problema medicala majora. Mergi in ritmul tau, alert sau mai lent, viziteaza mai putin decat ai planificat daca nu mai poti, dar nu chinui magarusii exploatati barbar de catre localnici. Acestia te vor cara pana in varf, oricare ar fi el, dar de cel mai multe ori surmenajul si fracturile sunt inerente, iar bietele animale sunt condamnate la moarte sigura.

Mosa ghidul din Amman

In Iordania a fost prima data cand am apelat la un ghid local, asta si pentru ca de acasa nu eram foarte sigur cu privire la securitatea pentru solo-travelers, dar nici de transportul in comun. Dupa identificarea catorva optiuni, am ales o recomandare din Lonely Planet si anume pe Mosa Kanaan. Si a fost excelent de bine.

De originie palestiniana, precum 70% dintre iordanieni, ma astepta dimineta in aeroportul din Amman cu zambetul ala al lui larg, care iti transmite incredere si caldura. Doar ce experimentasem la acel moment prima pierdere de bagaj (pentru ca Turkish Airlines) si tot ce aveam la mine era rucsacul cu echipamentul foto, laptop si documentele. Si mai eram si prima data intr-o tara araba. Dar Mosa m-a calmat, nu spunandu-mi ca totul o sa fie bine, caci nu ii sta in fire, dar facandu-ma sa uit de impredictibilitatea momentului in care imi voi revedea valiza. Pe loc am schimbat planul stabilit initial si am ales sa mergem in acea zi la Marea Moarta, Madaba si Muntele Nebo. Am realizat tot atunci ca recomandarea celor de la Lonely Planet cum ca este un vorbitor excelent de engleza este perfect adevarata.

Era mandru de noul lui Hyundai si la intoarcere in Amman m-a dus sa vad o tabara de refugiati palestinieni, apoi zona estica a orasului (ceva mai saraca, dar vibranta), iar la final a zis sa nu mergem la recomandarea de restaurant pe care o aveam eu in minte si m-a dus el intr-un loc populat de localnici, unde m-am bucurat de unul dintre cele mai reusite variante de humus cu muguri de pin (poate cel mai bun). Ce am apreciat maxim la el este ca pe seara m-a sunat sa afle daca mi-am recuperat bagajaul si daca ma poate ajuta cumva. (dar asta va fi alta poveste aici pe blog).

Pe Mosa il gasesti pe email la mosakanaan [@] yahoo.com, iti va raspunde destul de repede si sigur vei gasi cele mai bune optiuni de calatorie cu el.

Marea Moarta

Daca ajungi in Iordania nu poti sa nu mergi pana la Marea Moarta, cel mai jos punct de pe Terra. Temperatura este cam cu 10 grade Celsiul mai ridicata decat in Amman in depresiune, deci vara va fi si mai cald. Dar ce este spectaculos este cum te tine la suprafata, chiar daca habar nu ai sa innoti (am povestit mai sus panicile).

Vei iesi la mal acoperit(a) de o crusta de sare, nisipul te va arde teribil la picioare si ar fi recomandat sa nu bagi capul in apa fiindca te vor ustura teribil ochii. Astea sunt aspectele mai incomode, dar le vei depasi repede. In zona exista dusuri si totodata piscine cu apa nesarata in care te vei putea relaxa restul zilei.

Articolul Ghid de calatorie in Iordania apare prima dată în Gorun's World.