Îmi amintesc cinematografele unde rula la răstimpuri „Călăuza”. Cei care ajungeam acolo, oricât de fragedă ne era vârsta, oricât de bogate sau nu experienţa de viaţă şi cultura cinematografică, ne simţeam privilegiaţi. Simţeam că o voce interioară ne-a adus la întâlnirea cu acest film, ne-a făcut darul să descoperim altfel lumea şi pe noi înşine. […]