Nr. 155 / 27 Martie 2003, Iasi - Romania

Pocaitii si banii

Introducere

Se spune despre pocaiti ca sunt saraci. Sa fie oare asta adevarat? Daca da, care este cauza saraciei, desi "bogatii" sunt… Cum isi cheltuie pocaitii banii, cum se raporteaza la ei?


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Texte scrise de: Daniel Bud, Sabina Dodan si Ionatan Pirosca

Daniel Bud



Iubirea de bani - “Momente” de pe la noi

La masa

Scena: Doi prieteni stau de vorba la masa, in casa la Petre si Leana.

Petre: “Stii ceva Mitica, am cinci copii si o duc bine. Mie imi place America.”

Ion: “Si mie. Uite ca desi am fost pe somaj doua luni, am gasit un loc de munca frumos. Adevarat, iau doar $8.50 pe ora … dar … nu e munca grea. La anu sper sa ajung la $12 pe ora.”

Petre: “Ramine intre noi ce iti spun. Legal, eu am divortat de Leana. Nu mai cautam de lucru pentru ca statul o plateste bine daca are cinci copii si nu e casatorita! Spune si tu … nu am suferit noi destul in comunism?”

Mitica: “Prea mult … prea mult…”

##

La schi

Scena: Doi prezbiteri intr-un weekend la schi. Stau de vorba dupa ce au ajuns la baza pirtiei.

Petre: “John, stii ce ma deranjeaza cel mai tare la crestinii americani?”

John: “Ce?”

Petre: “Faptul ca se dau cinstiti si curati la suflet, insa la taxe cauta cum sa o taie cit mai scurt. Uite ce … citiva colegi de munca americani … mi-au spus de un program care te invata cum sa faci ca sa platesti cit mai putin in taxe pe venit.”

John: “Da? Eu cred ca nu trebuie sa dam Cezarului mai mult decti ceea ce e a lui. Hai sa mergem din nou la teleschi.”

Petre: “Stii ce, ne intilnim in fata la teleschi.” Isi spune in minte: “O iau printre brazi ca sa nu mai platesc pentru teleschi. Ce, am platit o data! Nu le ajunge?”

##

Bacsis sau “Nu dai milaaaa?”

Scena 1: La un restaurant ieftin se afla John si cu Petre. John este liderul unei organizatii misionare straine si discuta cu un posibil angajat roman, persoana ce detine o diploma de grad universitar in teologie.

John: “Organizatia noastra are cheltuieli enorme. Peste $20,000 merg anual doar pe transport. Avem cheltuieli cu …”

Petre: “Da, stiu, mi-ai aratat graficele.”

John: “Cind iti ofer $50 pe luna nu ofer chiar nimic. Nu pot sa iti dau mai mult, mai am inca trei angajati la misiune … cheltuieli….”

Petre: “Adica imi oferi $1.6 pe zi!…?”

John: “Iti spun un secret. Stii bine ca vin pe la noi multi misionari. Daca tu ii traduci si te ocupi de ei … le mai spui cu cit traiesti pe luna si fiecare iti mai lasa un $20 sau un $50 bacsis. Asa se aduna mai mult la luna, nu?”

Petre: “Am auzit ca la Fundatia Sfinx Twinx se da pe foaie slarul minim, si apoi un bonus in valuta, cash.”

John: “Petre, la noi se merge cu bacsisul, exact cum ti-am spus. Cu cit esti mai atent cu clientii, cu atit iei mai mult dupa ei. Noi te platim … cu banii lor si … ne asiguram ca oferim servicii ireprosabile…”

Scena 2: Petre e pe drum spre casa, intr-un compartimentde tren unde mediteaza la oferta strainului. Nu e nimeni cu el in compartiment. Se deschide usa compartimentului si un baiat se opreste in usa intinzind o mina inspre Petre:

Baiatul: “Nu dai mila?” Intinde mina catre Petre.

Petre: “Baiete, vino inauntru te rog. Citi bani vrei de la mine?”

Baiatul, zimbind: “Asa, o mie … doua.”

Petre: “Iti dau cinci daca imi spui cam cit faci pe zi din cersit.”

Baiatul: “Intr-o zi buna fac pina in 170,000… cam atit … depinde. Dar sa stii ca lunea imi iau liber. Duminica … merg si eu la biserica.”

Petre, izbucnind in hotote: “Ce sa fac pentru a fi si eu un cersetor neautorizat?” Ies din compartiment brat la brat…

##

Baiatul mamii

Scena: Mama aflata in bucatarie serveste baiatul asezat la masa cu o farfurie de ciorba.

Mama: “Baiatul mamii, da nu ti-e tie bine acasa? Nu am eu grija de tine, nu ai ce minca sau cu ce te imbraca? … De ce sa fugi in Occident? Dupa bani? Nu ai auzit predica de duminica? … Iubirea de bani e radacina tuturor relelor!”

Baiatul: “Mama, sa fie clar. Eu nu merg in Occident dupa bani. Ma duc sa le curat toaletele! Nu e nici un pacat ca vreau sa muncesc!”

Tata, din camera alturata: “Mama, de ce nu lasi baiatul in pace? Saracia impusa, nu cea voluntara ca si la calugarii lui Asisi, … adica saracia din Romania, este o injustitie pe care Dumnezeu o condamna! Simplu .. biblic vorbind, nu e corect sa fii harnic si sarac!”

Mama: “Stiu tati, dar ce sa ne facem? Rabdam cum putem! Asta-i crucea noastra.”

Tata: “Nu ii cere Domnul sa rabde impreua cu noi daca in alta parte e mai bine. Stii ca luna asta asociatia este aproape cit pensia? … Cum sa traim o luna din cit ne ramine? Din 450,000 de lei? Am vindut deja toate tablourile din casa… Si nici salarul baiatului nu e mare lucru.”

Baiatul: “Mami, …am auzit ca guvernul incurajeaza bancile care inlesnesc transferul de bani din strainatate. Putin ajutor din strainatate face viata de aici mai usoara, si romanasul suporta mai usor jugul saraciei. … Plec deci… deseara! Ma scot pe mine si va ajut cumva si pe voi.”

Mama: “Vai de mine!… raminem singuri! Da pleci singur?”

Baiatul: “Nu mama. E aranjat… Ioana vine cu mine … a vorbit cu parintii ei si o lasa. In doi ne va fi mai usor, … si aici oricum nu ne putem casatori, ca nu avem unde sa stam.”

Mama: “Mai baieteee! … voi doi … asaaaa … haiduci prin lume…?”

Baiatul: “Lasa mama! … ca va trimit bani sa veniti la nunta in Venetia! O sa mergi si tu cu gondola…”

Tata, sosit in usa de la bucatarie: “Sa nu uiti, ziua lui Nastase e pe 22 iunie. Daca gasesti un tablou fain pe acolo sa il trimiti ca si cadou pentru colectia lui de arta… Eu l-am vindut pe ultimul joi … in piata … ca sa iau carnea de porc din ciorba. E buna ciorba?”

##

Amenzi
(practicate de biserica in perioada Reformei)

1546 – Geneva – Biserica Protestanta

Cu privire la predici

1. Toti membri unei familii vor fi la biserica duminica, afara de cazul in care este necesar a lasa pe cineva acasa pentru a avea de grija de copii sau de animale. Amenda stabilita este de 3 sous (curenta locala).

2. Daca in timpul saptaminii este un serviciu organizat de catre autoritatea stabilita, cei care pot participa si nu au o scuza legitima, trebuie sa participe. Sub pedeapsa amintita mai sus, cel putin un membru din fiecare familie trebuie sa fie prezent.

3. In timpul predicii fiecare participant trebuie sa fie atent si sa nu aibe un comportament nepotrivit sau scandalos.

4. Nimeni sa nu paraseasca biserica inainte de rugaciunea de la sfirsitul predicii, sub pedeapsa amintita mai sus, afara de cazul in care exista o scuza legitima.

1558 – Geneva – Biserica Protestanta

Cu privire la convertirea salarului primit de lucratori:
Domnii si superiorii au hotarit ca fiecare lucrator al Cuvintului lui Dumnezeu sa primeasca suma de 300 de florini mici. Prin aceasta masura se inlocuieste plata lucratorilor in griu.


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 30 - Pocaitii si banii")

Sabina Dodan



Pocaitii si banii

Preiau titlul acestui numar asa cum este pentru ca nu gasesc altul mai bun, pentru ca in principiu nici nu merg impreuna dar au nevoie unul de celalalt (termenii).

Si totusi pocaitii au nevoie de bani mai mult ca ceilalti: cartile crestine costa, cd-urile crestine costa, excursiile crestine costa, mersul la biserica costa... cunosc in biserica la care merg cateva persoane care nu vin la ambele servicii de duminica pentru ca nu le ajung banii de transport. Nu este un moft, distanta este prea mare pentru a merge pe jos si atunci renunta la a mai veni la biserica.

Totul necesita bani si mai ales daca vrei sa fii un bun crestin si sa dai din ce ai si celorlalti ai nevoie de bani ca sa ai ce sa dai. Deasupra tuturor acestor nevoi, dragostea lui Dumnezeu nu ne costa nimic. Nu exista nici o cauza si nici un efect intre pocaiti si bani. Avem nevoie de ei in lumea aceasta dar ei nu trebuie sa ajunga sa ne stapaneasca. Cunoastem poate cu totii pocaiti imbogatiti prin sponsorizari si ajutoare care vor sa obtina tot mai mult pentru ei, avand in spate motive caritabile. Adevarul este ca puterea banilor nu poate decat sa ne schimbe, sa ne transforme si sa ne dezumanizeze.

Banii sunt si instrumentul cel mai usor de folosit de catre diavol pentru-a ne amagi. Dumnezeu ne poate binecuvanta cu avutii fara sa meritam si ne poate incerca prin ele pentru-a vedea pana unde suntem in stare sa ajungem. Asa ca mai bine sa ne ferim de-a fi bogati pe-acest pamant caci comorile noastre trebuiesc stanse in cer si nu pe pamant.


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 30 - Pocaitii si banii")

Ionatan Pirosca



Camila si urechile acului

Un subiect "gras"! "Pocaitii si banii"! Nu neg ca m-am tot intrebat: ce-as putea spune eu despre asta? Tatal meu are o vorba: "Tata n-a avut bivolita, si nici eu n-am". Cum ca adica saracia e ereditara. Ei bine, cel putin pana la generatia mea vorba i se confirma. Si eu sunt tot dintre cei care vor intra usor in Imparatia Cerurilor. Asadar, ce sa spun eu despre bani? Intelept ar fi, daca nu cunosc o problema, sa nu ma bag. Dar macar o poveste tot va voi spune. Reala, cat se poate de reala. Si aproape hazlie, daca n-ar fi durut... Ca orice incercare, de altfel.

Intr-o dimineata de iarna lunga, lunga cat un cosmar de om sarac, primesc un mesaj:"Domnule, eu sunt Reverendul Cutare din Nigeria si te anunt ca numele dumitale figureaza in testamentul defunctului X, un industrias american bogat si filantrop care a trait si a murit aici, intr-un codicil prin care devii mostenitorul a nu mai putin de un milion de dolari."

Ce-ati face, daca ati primi un astfel de mesaj? Ce credeti ca am facut eu? Pana la urma asta are mai putina importanta. Numai ca, pana m-am convins ca asta era o incercare de excrocherie, m-am simtit chiar indreptatit sa primesc asa, din senin, banii aceia. Ma vedeam demn de o asemenea minune a lui Dumnezeu.

Da, El poate si asta. imi spuneam. Dar chiar era necesar sa fie asa? N-am iubit niciodata banii, dar perspectiva de a rezolva enorm de multe probleme, m-a facut sa le si vad. Pana atunci nu sesizasem cu adevarat dimensiunea saraciei si a neputintelor, dar deodata au devenit cumplit de mari, de neindurat de mari si dureroase, strigatoare le cer... Asa ca mi-am pierdut linistea. O tulburare urata incepea sa puna stapanire pe mine. M-am gandit, atunci: da Dumnezeu daruri cu tuburare? Iti ia el pacea, cand binecuvinteaza? Nu! Asa ca m-am rugat, m-am linistit si nu am mai raspuns acelor oameni.

Intre timp mi s-a confirmat ca exista o retea africana de spalare a banilor prin intermediul unor naivi ca mine. Dar asa cuvinte crestinesti si atata miere in atitudine, numai la unii pastori de-ai nostri am mai vazut!

Asa ca tot am de spus ceva despre bani: cand iti piere somnul din cauza lor, inseamna ca e undeva o camila care se apropie de urechile acului!


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 30 - Pocaitii si banii")

Concluzie

Dragii nostrii, daca credeti ca sunt inca multe ganduri neresostite, ca o scaldam, ca nu punem cutitul in rana si punctul pe i, va rugam s-o faceti. Iata, dupa cum veti vedea numarul trecut n-a ramas fara reactii, publicam mai jos, la "rubrica cititorului", textele primite pe adresa: iapostu@... **** De asemenea asteptam ganduri cu privire la tema “Pocaitii si distractia” pana aprilie 2003.

*** Peste anii ramane neclara soarta revistei SSJ nr. 154, (numarul negasindu-se in nici o arhiva disponibila) din mesajul primit, la acea vreme, de la Ioan Ciobota, publicat mai jos, se poate intelege ca SSJ nr. 154 totusi a fost expediat. Nota 2007

Rubrica cititorului

Ioan Ciobota



Batalia pentru suflete

Ar fi bine sau nu ca un pocait sa intre in politica?
Daca da, care ar fi motivatiile?
Sa aiba un "loc de munca"?
Sa isi rotunjeasca veniturile?
Sa fie cunoscut, sa-si faca un nume?
Sa castige suflete pentru Imparatie?
Sa dea legi dupa voia lui la Dumnezeu?

Sa o luam pe ultima. Presupunem ca intru in Parlament si acolo vreau sa initiez cateva legi. Care ar fi primele?

Mai intai o lege impotriva avorturilor. Tot pe primul loc o lege impotriva curviei, homosexualitatii, etc.

Care ar fi legea Nr.1 ? "De azi inainte nimeni nu mai curveste, altfel plateste amenda de ...., iar in caz de recidiva va fi incarcerat"

Apoi o lege impotriva minciunii, hotiei sau betiei. Sanse? Sa fim realisti. Sansele sunt 0 absolut.

Prima lege data de insusi Ion Iliescu in noaptea revolutiei a fost legea liberalizarii avorturilor. O lege impotriva legii lui Dumnezeu, care spune sa nu ucizi. O lege prin care mamele din Romania au dreptul "legal" - raportat la un sistem de referinta diavolesc - sa-si transforme pantecele in sicriu, sa-si ucida copiii nenascuti. Iar romancele si romanii au "respectat" aceasta lege din plin!! Am ajuns campioni la avorturi in Europa.

"Cum poate cineva sa-i convinga pe cetateni sa respecte legi care nu au o alta baza decat statul?" intreaba David Noebel in "Intelegerea vremurilor".

Povestea Petru Dugulescu, pastor baptist, fost deputat de Timis timp de 8 ani intre 1992-2000, despre reactia parlamentarilor atunci cand a propus inceperea zilei de lucru la Parlament cu rugaciunea "Tatal nostru". "Nu se poate asa ceva, pentru ca atunci si muncitorii din fabrici, si copii din scoli vor incepe ziua tot cu "Tatal nostru" ", spuneau stimabilii parlamentari !!

Dar, scopul final al implicarii in politica ar fi modificarea si initierea unor legi in scopul unui mai bine pentru oameni. Legi raportate la LEGIUITORUL SUPREM. Sa luam un exemplu. Peste 273.000.000 de oameni au fost ucisi în secolul XX. D.Noebel spunea cã în spatele acestei crime, ar putea sã existe gândirea a 6 oameni: Karl Marx, Charles Drawin, Julius Belhausen, Friedrich Nietzsche, Wilhelm Wundt si Sigmund Freud. "Acesti 6 gânditori, au influentat 4 adolescenti ai vremii respective: pe Mussollini, pe Hitler, pe Stalin si pe Margaret Sanger, ultima dintre ei fiind o adolescentã.

Primii 3 sunt responsabili de majoritatea crimelor sãvârsite în secolul XX. Dar adolescenta de altãdatã, a cãrei gândire a ajuns sã stea la baza planning-ului familial, adicã la baza controlului naºterilor, este responsabilã nu numai de mult mai multe omoruri decât cei 3 puºi laolaltã !!!, dar implicaþiile gândirii ei continuã sã secere mii si milioane de vieþi, care încã nu au vãzut lumina zilei, dupã ce primii 3 au ieºit de mult de pe scena istoriei." incheie Noebel.

Deci istoria secolului XX a fost influentata in acest caz intr-o mai mare masura de nepoliticieni decat de politicieni.

Dar in cazul Daniel - Cir - rezidirea Ierusalimului, cine pe cine a influentat? Daniel pe Cir? Sau Dumnezeu pe amandoi? Ambele variante par afirmative.

"Omul nu este o simpla rotita intr-un mecanism, el nu este un actor care isi joaca rolul intr-o piesa de teatru; el poate cu adevarat sa influenteze istoria" spune Francis Schaeffer.

Dar cum? - intrebam noi. Pentru ca implicarea in politica in Europa si in Romania in acest moment, este ca si cum as pune un bat in mijlocul unui fluviu, cu scopul de a opri fluviul. In acest moment Europa merge "pe mana" umanistilor, cu bratul lor politic socialismul. A umanistilor seculari deocamdata, dar in umbra asteapta racnind umanismul cosmic - New Age. De la un capat la altul al continentului, majoritatea guvernelor sunt socialiste sau de orientare socialista. Franta, Marea Britanie, Germania, Polonia, Romania, Rusia, Grecia, Bulgaria etc.

"Aceasta este esenta problemei create de teoria umanista referitoare la legi: statului i se da autoritatea unui dumnezeu. "Fratele mai mare" exercita toata puterea; individul este doar o simpla rotita in masinaria statului." D.Noebel.

De exemplu: daca pana mai ieri toata lumea era de acord ca homosexualitatea este ceva rau, gresit, pacatos, astazi parca aceasta convingere se clatina. Dupa tot ce ne toarna mass-media in cap, parca tot mai multi incep sa-i priveasca cu intelgere pe homosexuali, unii chiar cu "dragoste"... Vorba lui Marx: "Legea, moralitate, religia sunt prejudecati burgheze, in spatele carora mijesc tot atatea interese burgheze."...

Dupa parerea marxistilor si a umanistilor Dumnezeu nu exista, iar omul este doar un animal evoluat... Asa incat si legile se dau dupa mintile lor intunecate.

Poate ca in SUA inca mai exista putina normalitate in politica, cu toate ca si la ei umanistii si marxistii (nu va vine sa credeti? BA DA ! Chiar marxistii) au sarit sa sparga cu "dalta si ciocanul" cele 10 porunci de pe peretii scolilor si a institutiilor publice.

Si sa lipeasca versete din Coran... Aduse cu avionul... Daca nu cu primul, macar cu al doilea. Sau cu al treilea...

BATALIA PENTRU SUFLETE se da in sala de clasa, de catre invatatori si profesori. Si in Biserica. De asemenea BATALIA PENTRU SUFLETE se da pe genunchi. Daca vreti, si in Parlament, Consilii locale sau judetene. Uneori si-n primarii.
Dar ce are a face asta cu pocainta?

Pai pocaitii se pot implica in politica, dar asta nu se numeste ca fac o slujba pentru Domnul, ci ca sa il duca pe Domnul si valorile LUI si acolo. Sa duca acolo integritate, etica, morala, lumina si
sare.

La fel cum ar trebui sa duca toate aceste valori si in oricare alt domeniu. Fie ca si-ar alege o slujba de muzician, medic, vanzator de cartofi, sofer de autobuz, "om cu inima curata" sau bunica.

DAR !!!

Daca vreau sa aduc Imparatia in sufletele si in mintile oamenilor, atunci treaba asta pleaca de JOS in SUS, nu de SUS in JOS !! Dar ramane si nevoia disperata de legi drepte. Iar "politica este murdara...daca este facuta de oameni murdari" spunea P.Dugulescu.

"Sa-ti iubesti aproapele" nu se impune prin legi omenesti.

BATALIA PENTRU SUFLETE se da pe genunchi ! Dragostea pentru Domnul NU se impune prin lege. Doar prin cruce...


(recomandam a se vedea: “Ioan Ciobota – Galeriile banatene ale SSJ-ului”)



Hyde Park

Eduard Orasanu - Jurnal florentin
Alin Cristea - Un secol de cinema

Eduard Orasanu



In bucatarie am pus doua poze cu acelasi personaj, personaj oarecum inedit intre cratiti si macaroane: Horia - Roman Patapievici.

Azi am fost la Chestura, pentru permisul meu turistic. Fica batranului la care suntem gazduiti este de acord sa fiu declarat la politie, a facut tot ce trebuie, dar, desi ne-am sculat la 5:00, eu si sotia mea, coada era facuta de cu noaptea (de catre vecinii nostrii intru emigratie, albanezii), si cum politistii italieni nu primesc in cladire de cat 20 de persoane pe zi!, am fost degeaba.

A fost o experienta tare, inca odata sistemul functioneresc al statului te face simti totul ca pe un insecticid, pe cand tu esti un purice. Permisul acesta imi da liniste pentru aceste 3 luni. Am gasit o agentie care contra cost face aceasta treaba, incalcite sunt caile pentru rezolvarea unei situatii.

Am vizitat o localitate Luca. E vestita pentru zidurile ei. Pe aceste ziduri se poate merge si cu bicicleta si cu iubita si cu cainele. Am facut turul orasului pe ziduri, am baut apa de la ciusmea, am mancat biscuiti si ciocolata (fac multe poze, dar cu adevarat developarea lor o voi face in tara).

Voi merge miercuri la Pisa, locul unde turnul este aplecat cu fruntea spre tarana, dar incovoiala lui e banoasa pentru bunii (oare cum se zice?) piseni. Apoi, altadata, voi merge la Vinci, localitatatea natala a lui Leonardo - e la 20 de km de aici. Acum la 18:43 sunt 14C.

Simt, si nu e chiar ciudat, ca nu mai sunt strain aici. Nu ma mai uit la magazine, la strazi, la tot, cu sete si neliniste. Cunosc! Merg si respir normal. E un pas inainte, oare inapoi? Nu simt doruri, desi pleoapele sunt uneori umezite la gandul celor dragi de acasa.

Razboiul: urmaresc evenimentele la radio, in italiana (cu ocazia aceasta - nefericita ocazie - invat ceva, ceva), dar de la ora 20:00 prind pe unde medii Radio Romania Actualitati. Cred ca americani extrag o masea cariata fara anestezie, iar propietarul gurii (lumea araba) nu va uita prea curand mana ce a tinut clestele. Americanii construesc ura unei noi generatii de extremisti arabi, lupa cu o civilizatie pe care nu o cunosc, propria lor civilizatie fiind in deriva. Razboi intre civilizatii, pe o panza de petrol...


(recomandam a se vedea: "Eduard Orasanu - Jurnal florentin")

Alin Cristea



Un secol de cinema

Realismul poetic si propaganda nazista

Realismul poetic francez este, intr-un fel, corespondentul comediei sofisticate americane. Temele si spatiile realismului poetic (si social) - mahalaua, loteria, somajul, circul, carciuma - sunt elaborate cu umor tandru, viziune ludica si fantezista, satira nostalgica. Reprezentantul principal al tendintei este Rene Clair, "cel mai francez dintre cineasti" (Georges Sadoul), primul cineast membru al Academiei Franceze. "Convins ca rostul cinematografului este de a oferi acces spre o lume imaginara in care orice este permis, el este maestrul fanteziilor elegante, al comediilor concepute ca niste focuri de artificii pe cat de stralucitoare pe atat de inconsistente. Unii critici il considera a fi expresia desavarsita a spiritului francez in tot ce are el mai spumos, altii il acuza de superficialitate." (Dictionar de cinema, 1997) "Semnatar al tuturor scenariilor ecranizate, Rene Clair ramane impreuna cu Jean Renoir regizorul cel mai important al cinematografului francez, fiind unul dintre rarii cineasti despre care se poate spune ca e autorul filmelor sale in sensul total al cuvantului." (Jean Mitry)

Jean Renoir, "un fel de Shakespeare fara tragic, un fel de Mozart inversat" (Henri Agel), descopera lumea cu o totala libertate interioara al carei efect este demistificarea. "Intr-o maniera maniera narativa simpla, elementara, el arunca o patrunzatoare privire asupra societatii umane, inregistrand iremediabila confuzie a vietii. Nota dominanta a filmelor sale: tristetea si dezamagirea in fata unei lumi care functioneaza ca un joc de reguli aleatorii si deloc indulgente.""(Dictionar de cinema, 1997)

Morala filmului Regula jocului (1939), "'anatomie satirica a lumii bune', oglinda a unei civilizatii rafinate, inconstiente si decadente" (Dictionar universal de filme, 2002), este ca "in orice joc exista o regula si cine nu o respecta pierde partida. Iar regula celor din inalta societate este prefacatoria si minciuna si cel care le refuza este eliminat." (Etienne Fuzellier) "La vremea premierei, cel mai mare esec al intregii cariere a lui Renoir ('opera nemernica', 'eroare monumentala', cu trecerea timpului, consacrat capodopera mai ales dupa restaurarea copiei in anii '60, 'miracol de gratie si gravitatie', cum l-a apreciat Claude Mauriac)." (Dictionar universal de filme, 2002)

Cu exceptia primei editii din 1952, Regula jocului e prezent, pe locul 2 sau 3, in toate celelalte editii ale celebrului Top Ten al revistei britanice Sight and Sound, realizat din 10 in 10 ani.

Jean Gabin, unul dintre monstrii sacri ai ecranului francez, "gentlemanul cinematografului elisabetan la periferia filmului cotidian" (Jacques Prevert), lucreaza in perioada antebelica sub indrumarea unor regizori ca Jean Renoir (Iluzia cea mare), Marcel Carne (Noaptea amintirilor, Suflete in ceata), Jean Julien Duvivier (Pepe le Moko), devenind intruparea mitului romantic al omului in afara legii urmarit de fatalitate. Cu o filmografie de 96 de filme in peste patru decenii, Jean Gabin e considerat patriarhul cinematografului francez, "personalitatea sa - caracterizata prin autoritate, prestigiu, echilibru -, dand consistenta unor personaje memorabile in filme de valoare medie, care rezista timpului tocmai datorita prezentei sale." (Dictionar de cinema, 1997)

Michel Simon, pe care Jean Renoir il considera "la fel de mare ca Charlie Chaplin", e "specializat in interpretarea unor personaje ciudate si ambigue pe masura fizicului sau de o uratenie nelinistitoare: suflete chinuite, monstri cu suflete de aur, persoane singuratice urmarite de amintirile unui trecut misterios." (Dictionar de cinema, 1997)

Propaganda nazista

Cea mai celebra personalitate a cinematografului nazist este Leni Riefenstahl. "Filmele sale constituie documente de exceptie asupra epocii, susceptibile de a contribui la intelegerea fenomenului psihologic si social pe care l-a reprezentat hitlerismul." (Dictionar de cinema, 1997) "Triumful vointei (1935), consacrat congresului din 1934, de la Nurnberg, al Partidului National Socialist, ramane, neindoios, cel mai bun film de propaganda realizat vreodata […], un imn de glorie la adresa Fuhrer-ului si a celui de al Treilea Reich." (Romulus Caplescu) Al doilea film celebru al regizoarei germane e Olympia (1938), documentar de lung metraj despre Jocurile olimpice de la Berlin din 1936, de fapt un film de propaganda, ilustrand preceptul hitlerist potrivit caruia "forta si abilitatea corporala trebuie sa ne insufle credinta in invincibilitatea poporului", premiera de gala avand loc cu ocazia zilei de nastere a lui Hitler si in prezenta acestuia.

Pe "singura [regizoare] mare - atat de mare ca poate sta, cu un strop de bunavointa, alaturi de Eisenstein, de Welles, de Hitchcock sau de Godard" (Alex. Leo Serban) influentul critic newyorkez Pauline Kael a plasat-o printre "cei 10-12 creatori de geniu din lumea filmului". Iar Jodie Foster, care si-a manifestat intentia de a face un film despre viata ei, a spus ca "nici o alta personalitate a secolului XX nu a fost, in acelasi timp, atat de admirata si atit de controversata".

In 2002 Leni Riefenstahl a implinit 100 de ani. "Comentariile elogioase - BBC-ul a descris-o ca 'una dintre cele mai mari cineaste ale lumii' si totodata, 'una dintre cele mai extraordinare figuri feminine ale secolului XX' - au fost insotite insa de serioase rezerve asupra legaturilor pe care le-a avut cu regimul national-socialist, punand din nou in evidenta, cu toata acuitatea, raspunderea morala a omului de arta." (Romulus Caplescu)


(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)



Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Roxana Gacea
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 700 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS