Nr. 148 / 17 Decembrie 2002, Iasi - Romania
Quo Vadis 2002
Introducere
Dincolo de personaje si scena, dincolo de sisteme de departajare si valori inseamna o intalnire a prietenilor (a celor de pe scena si nu numai). O prietenie ce dureaza in ciuda dificultatilor de limbaj, in ciuda diferentelor de exprimare. “Quo Vadis” reprezinta numitorul comun in care fiecare incearca sa inteleaga pe celalalt. Fiecare incearca sa se exprime cat mai clar pentru a se face inteles.
Nu credem ca “Quo Vadis” reprezinta aceasta generatie, insa incearca sa o inteleaga. Si asta pentru ca nu se poate spune ca acestia, pentru care exista Quo Vadis, ar avea sisteme de valori, ei iau totul de-a gata. Oare incearca ei sa inteleaga “Quo Vadis”? Incearca ei sa vada toata truda si oboseala?
Credem ca “Quo Vadis” reprezinta punctul de plecare pentru a arata o directie in muzica contemporana cu mesaj crestin. Si asta doar daca va fi privita cu seriozitate de lumea muzicala evanghelica, atat studiouri de productie, radiouri crestine cat si de cei ce o receptioneaza. Aceasta depinde de disponibilitatea fiecaruia de a accepta, de a intelege ca exista mai multe tipuri de flori...
Eduard Orasanu
Chris
Oameni buni, nu tin sa fiu in "contrast" si cer un alt tip de "agape". Prieteni dragi, stiu sa numar dincolo de "trei, doi, unu", si prefer sa fiu "nascut din nou" pe romaneste. Iubitilor, nu sunt extrem de dificil, imi place linistea mai degraba decat zgomotul (numit arta). Am si eu dificultatile mele, nu pot fluiera in biserica si nu pot purta de-a prostu’, in timpul liturghiei, fes...
Dragilor, am mers si-n lung si-n lat, am vazut si chipuri si masti, asadar lasati-ma sa va povestesc, doar oleaca, despre el. Nu ma opriti si nu intoarceti privirea, el este prezent in cetate (in cetatea muzicii evanghelice contemporane). Modestia, sinceritatea si caldura lui pot fi pietre de povara, sau izvor de mangaiere.
Nu, nu strambati din nas, nu fugiti repede la tranzistor, la RVE-ul vostru cel de multe zile, e posibil sa nu-l aflati, si apoi cine a spus ca criteriile lor, gusturile lor sunt legile de pe Sinai. Cu siguranta el nu e o amagire, poate un corabier, poate un suflet de copil, poate putin dincolo de timp. El este cel ce, astazi, poate coagula viata muzicala evanghelica din Romania. El este peronul pe care gareaza trenuri muzicale diverse si contrarii, doar de dragul lui.
Nu, nu-mi vorbiti de modestie si de vedetism, aveti putintica rabdare. Uitati-va mai bine, el le zice tuturor ca "suna" bine, ca are de invatat. El crede sincer ca in fiecare exista un sambure de valoare, un minim mesaj, un continut. El vrea ca fiecaruia ce canta sa-i ofere o scena, nu pustie, nu friguroasa, ci in culori luminata. El vrea ca fiecaruia ce canta sa-i ofere o sonorizare, nu haraita, nu chinuita, ci clara si performanta. Si pentru ca vrea acestea organizeaza un festival, si dragilor, il organizeaza in biserica, si iubitilor, o face spre mare slava Lui!
Prietenii mei dragi, el apara si se straduieste sa priceapa o generatie nu putin dificila, nu putin haotica, nu putin superficiala. El vorbeste limba lor, le exploreaza gusturile si nu le tranteste usa atunci cand se mai sare peste cal... ba dimpotriva ii invita la clatite, in tabere, si-n biserica. El vorbeste si pe limba celor ca mine si a celor ca tine, si reuseste pentru ca are har, are frumusete si sensibilitate. Si reuseste pentru ca nu spune NU, pentru ca tine usile deschise, pentru ca, ei bine, nu poate altfel.
Iubitilor, hai sa mai incercam. Hai sa nu povestim despre esec, ci despre continuitate. Hai sa povestim despre muzica la prezent. Hai sa nu ne pierdem cu firea, sa nu ne complicam in strategii si-n labirinturi de "lauda si inchinare". Va rog.
Ionut Apostu
Quo Vadis 2002
Am vazut oameni insetati sa cunoasca, insetati sa auda. Ei nu si-au potolit nicicand setea si tocmai de aceea nu sunt pregatiti sa vada valoarea, truda. Ei vad in jurul lor o lume posibila, facila si de cele mai multe ori atat de superficiala.
Am vazut si oameni tampon, care stau intre generatii luand boabarnace din ambele parti. Oameni care incearca sa inteleaga pe cei care au drepturi. Singurul sau drept este de a tacea si de a suporta cu stoisicm inconvenientele conjuncturale.
Am vazut si oameni care nu rumega usor ceea ce li se ofera. Ei apreciaza calitatea si osteneala, talentul si munca. Acestia se raporteaza cu totul altfel la ce ofera societatea evitand grandiosul si zgomotosul avant tineresc.
Quo Vadis 2002, dincolo de aparente este un liant intre trei generatii la fel de dificile, generatii ce se neaga reciproc, negand practic valoarea, talentul, munca si de ce nu tot ceea ce tine de personalitatea omului.
Quo Vadis reprezinta terenul prieteniei in care toti cei prezenti trebuie sa uite de eu si sa se preocupe de tu fara a uita ce face el.
Dincolo de aparente acest festival a reprezentat un vis frumos pentru multi; pentru si mai multi nu a fost decat un eveniment de promenada pentru care nu s-a platit bilet, ba mai mult si-au permis sa ignore prezenta scenica. Artisti ce au tratat cu destula seriozitate acest eveniment au platiti tribut educatiei MTV.
O generatie din ce in ce mai galagioasa care merge incotro bate vantul, care se uita unde o duce ochii si care aude ce prinde din zbor. O generatie pentru care trebuie croit un drum ca apoi sa poti pune legitim intrebarea Quo Vadis?
Hyde Park
Teofil Stanciu - Poveste de Craciun - ratata (Dialog)
Alin Cristea - Exercitii de admiratie: Dustin Hoffman
Teofil Stanciu
Poveste de Craciun - ratata (Dialog)
Motto:…
Intunericul s-a lasat cu toata greutatea peste imprejurimi. Adie un zvon de vant. Parca se aud stelele in cer cum isi cauta locul fiecare. Animalele respira adanc si somnolent generand un cantec sforait. Doi-trei greieri mai speriosi isi zbarlesc inca aripile membranoase. Si poveste ar putea continua in acest ton.
Dar, se insinueaza o prezenta inedita. Langa ieslea boului cel mare un zgomot persistent distrage atentia rumegatoarelor si nerumegatoarelor. Dintr-acolo s-a intins si o lumina peste asa-numita poiata. E clar pentru cunoscatori ca lumea ar vrea tare mult sa se supuna gravitatiei si somnului, legi de bun augur in Univers. Magarul repeta cu multa emfaza aceasta concluzie pe care o datoreaza neamului magaresc.
Insa nu e linistea pamantului la cheremul magarului, asa ca, din spirit de contradictie poate, un sunet se naste intr-unul dintre cei care adusera lumina. E ca o chemare (sau alungare) a mortii. Si e insistent acest parinte al galagiei. Unde mai pui ca acum un fel de brotac oracaie ca iesit din minti. Asa fac ei cand vor ploaie, tot cer pana la cer.
In sfarsit e liniste. Broscuta a tacut malc, are o forma ciudata care nu aduce cu nici unul dintre animalele familiare. Nu poarta blana sau par decat oleaca pe crestet. De frumos se poate spune ca e frumos ca toti puii. Magarul isi revendica imediat rubedenia. Dar indiscutabil nu are dreptate. In afara de zgomotele la fel de jignitoare pentru muzica pe care le fac amandoi, nu au nimic asemanator. Boul din dreapta e mai mofluz din fire, a tras mereu in juguri de joasa conditie. Asa ca ridica pe rand cate o pleoapa si plescaie lung din limba. Sigur vietatea cea mica nu are cum sa-i influenteze calitatea staulului. Scapa o sugestie plina de bale: inca unul. Stapan adica. Laconic si sententios.
Vacile nu ar interveni in discutii ca sa nu contrazica prin fapte ora culcarii pe care au decretat-o viteilor. Asa ca isi rumega hrana laolalta cu gandurile in tacere. In tabara baltata a caprinelor se da o lupta pentru tribuna din fundul grajdului (mormanul de gunoi). Se repede tineretul puternic incurajat de mame cu vocatie si atestat. Castiga unul care stie cum sa behaiasca incat sa fie ajutat de directia vantului. Isi scutura barbisonul, bate din picior si incepe. Dar nu mai incepe nimic fiindca au intrat niste ciudati dintre aceia despre care povestesc oile nomade ca le pazesc noptile. Se tot ploconesc in fata creaturii care a stricat linistea stabilimentului zootehnic. Fetele lor lucesc precum iarba uda de roua.
Ochii de carbuni au un jar la mijloc. Arata ciudat aplecati, adusi de umeri ca intr-o rasturnare. Stau tacuti si prelinsi in batatura. Iedul orator bate nervos din picioare. Nu se stie cate ceasuri albe au trecut din noaptea asta.
Intra acum un cortegiu de fiinte de acelasi soi numite oameni. De fapt sunt numai trei, insa par mai multi din pricina straielor. Aduc tot felul de ladite si alte recipiente cu forma si continut neasteptate. Barbile lungi ating pamantul de asa plecaciune. Prin fereastra priveste un mititel cu palarie si baston care mereu se ridica de turul pantalonilor ca sa poata vedea lumea de la alte inaltimi. Unde ajunge starneste rasete. De unde pleaca el ramane umbra unei considerabile dureri.
Cu tomuri groase in spinare se iveste de dupa suflete un cautator. Aventura l-a impins sa scurme adancimi si scruteze inaltimi apoi sa le puna laolalta. Se pregatea sa spuna ceva, dar exclama bucuros catre un colt cu ingeri: Ne revedem, Marmeladov.
Garbovit urca treptele cu greu un o umbra de om. Apoi altul si altul si altul parca acelasi repetat fara sfarsit urca si coboara in negura gratiilor reci. De pe buzele lor picura o primavara mirata. Peretii toti isi simt povara pietrelor pustii.
Oglinda, oglinjoara. din cenusa oglinzii se ridica zvonul ca Lucifer are chip de Don Juan. Ocolind secretare, schele, masini, microscoape apar din incheieturile orizontului oameni cu pahare in mana gata sa inchine.
Eu, cel care va povestesc toate astea, sunt o samanta purtata de vant incoace, mai ales incoace, si incolo, mai ales incolo. Acum imi astept rafala prielnica. Povestea am auzit-o de la unul -sau poate ca erau mai multi- dintre stramosii care au putrezit la radacina mea. Stiu, si eu am intrebat de unde o stie cel dintai batran. era un pai carturar care invatase limba animalelor de frica sa nu fie mancat. Tare intelept mai era paiul, stra-stra-stra bunicul meu. Avea el o vorba. Zicea batranul asa: Fiule, cand simti ca te calca o talpa care nu vrea sa te striveasca, sa…
(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”: “Teofil Stanciu – Teofilisme – ‘un bihorean pe strazile de sare...’”)
Alin Cristea
Exercitii de admiratie: Dustin Hoffman
"Tipul antistarului hollywoodian, scund, urat, fara stralucire, dar cu o extraordinara caldura umana, plin de umor si stapanind la perfectie mijloacele de expresie." (Cinema... un secol si ceva, 2002) "Interpretul unei galerii de antieroi, dotat cu mari posibilitati de transformare prin machiaj si cu o extraordinara capacitate de improvizatie. Simpla sa prezenta acapareaza intregul film. Cucereste simpatia spectatorului prin sinceritate si caldura, si uneori prin vulnerabilitatea datorata unor handicapuri fizice sau generozitatii unui suflet prea deschis." (Dictionar de cinema, 1997) Dustin Hoffman a fost nominalizat de 7 ori pentru premiul Oscar - datorita rolurilor din filmele de mai jos - si l-a obtinut de doua ori, pentru performantele actoricesti din Kramer contra Kramer si Rain Man.
Absolventul (1967)
"Considerat de critici cea mai buna comedie a anului, filmul, privit din perspectiva timpului, e mai mult decat atat: 'e o piatra de hotar in istoria cinematografului american' (Stanley Kauffman), deoarece anunta aparitia unei noi generatii de regizori si a unei innoiri in filmul hollywoodian." (Cinema... un secol si ceva, 2002) "Filmul a devenit un baromentru al mentalitatii tinerilor americani ai epocii." (Dictionar universal de filme, 2002)
Cowboyul de la miezul noptii (1969)
"Punand fata in fata America legendei si America realitatii, Schlesinger reia una dintre temele sale preferate: nevoia individului de securitate si fericire, precum si complexitatea relatiilor umane." (Cinema... un secol si ceva, 2002) "Foarte buna creatie petru Hoffman si pentru... New York, vazut ca un oras coplesitor si sordid, cum nu apare prea des." (Dictionar universal de filme, 2002)
Lenny (1974)
"Evocarea carierei unui comic american din anii '50, care-i soca pe puritani prin limbajul frust si exhibitionism. […] Filmul e integral dominat de performanta lui Hoffman." (Dictionar universal de filme, 2002)
Kramer contra Kramer (1979)
"Divortul din perspectiva masculina si contradictia dintre cariera sotului si emanciparea femeii, tratate in cheia melodramei." (Dictionar universal de filme, 2002)
Tootsie (1982)
"Hoffman il joaca pe Michael, care o joaca pe Dorothy, care, in ultima instanta, o va juca pe infirmiera Emmily! Nu cred ca exista demers mai incalcit in istoria actoriei cinematografice si, totusi, Hoffman sustine acest dublu travesti mai bine de jumatate de film. Actorul ratat si nedreptatit, feminista batoasa cu gulere inchise pe beregata, teribila sora-sefa, cruciatul adevarului in arta, sunt caractere diverse intrepatrunse in jocul actorului, punct de plecare si tinta a intregului film." (Dictionar universal de filme, 2002)
Rain Man (1988)
"Hoffman a compus portretul unui lunatic, cufundat in fluxul gindirii obsesive, cu un mers de robot docil si o voce de computer. (...) Levinson realizeaza nu breviar patologic, nici melodrama, ci o arlechiniada a absurdului." (Dictionar universal de filme, 2002)
Inscenarea / Wag the Dog (1997)
"Pamflet politic, elaborat cu mijloace de o zdrobitoare sugestie cu mai bine de un an inaintea conflictului din Kosovo." (Dictionar universal de filme, 2002)
(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)
Posta redactiei
Lidia Crisan: Dragi tineri si tinere colaboratoare ale acestui SSJ ( magazin electronic, sa zic asa),
Multumesc si pentru acest ultim numar al acestei reviste. Ma simt indatorata sa va scriu pentru ca eu insumi editez o revista si stiu cat de importanta este opinia cititorilor (feed back).
In primul rand sugerez fratiorului Grigoroscuta (nu stiu daca este corect) mai multa atentie la corectare. La mine unele articole apar amanate spre dreapta screenului si nu se vede tot randul.
Apoi am observat o nota foarte pesimista in filozofiile voastre despre viata. Desi aveti acel minunat motto, ca "frumusetea este Cristos”, si stiu ca o parte dintre voi sunteti crestini, parca va este rusine sa pomeniti numele lui Hristos. Viata fara Hristos da nastere la sentimentul de tristete, pesimism, izolare. Noi nu am fost creati sa traim izolati. Pentru ca Adam a fost singur, Dumnezeu i-a creat-o pe Eva si apoi le-a dat copii. Biserica este formata incepind cu doi, dar partasia este destinata pentru cei multi.
Eu obisnuiesc sa ies cu sotul ori pentru o zi intr-un parc, ori plec la 300-400 km de casa unde sunt locuri pitoresti minunate sa fim doar noi doi, cu Dumnezeu in sanctuarul naturii, si apoi cu o carte sau cu Biblia. Simt nevoia de singuratate pentru o stare de vorba cu mine insami, cu Dumnezeu prin rugaciune si apoi o partasie minunata in doi, cu sotul, fara telefoane, vizite, indatoriri casnice fata de familie. Dumnezeu formeaza caractere in singuratate ca si pe Ilie, ori Pavel in Arabia, ca apoi sa fie folositi pentru multimi. Singuratatea nu este un lucru rau. Fratele Tzon spunea intr-o predica ca omului nu-i place sa stea cu el insusi pentru ca atunci cand incearca sa se uite in el insusi se ingrozeste de ce vede acolo si atunci pune muzica cu decibeli de-ti sparg creierii, tocmai ca sa nu se auda pe sine.
Ca doi batrani se iubesc si repovestesc de n ori si retraiesc din amintiri povestea vietii lor, nu este atat de grav ca si doi tineri care traiesc, cum spunea un articol, in aceeasi casa dar intre care se pun bariere si nu mai este urma de dragoste.
Am 33 de ani de casatorie si pot spune ca nu am experimentat singuratatea separarii. Cand s-a terminat iubirea am venit la Domnul Isus si m-a umplut din nou. Partasia ce o simtim acum este la alt nivel decat cea de la inceput. Acum este o fuziune a sufletelor, gandim la fel, ne intelegem din priviri, ne complementam,este o stare minunata. Avem copii si-i iubim si facem tot ce putem pentru ei ca parinti, dar astept clipa cand cuibul sa se goleasca, caci acesta este cursul vietii, la care nu ne putem impotrivi.
Dar, nu uitati, tot ce oamenii experimenteaza este rezultatul alegerii lor. Daca se izoleaza din cauza ca sunt mandri, paguba este a lor. Daca se izoleaza din timiditate, trebuie sa-si biruiasca vulnerabilitatea, sa iasa din zona de comfort si sa se bucure de faptul ca am fost pusi intr-o gradina cu multi oameni, de la care au asa de multe de invatat.Nu putem trai fara alti oameni. Suntem creati pentru comuniune. Cine se izoleaza cu buna stire se autodistruge. Domnul Isus a venit sa ne elibereze din orice robie, inclusiv cea a singuratatii.
Va doresc Sarbatori fericite si un An nou cu succes in viata particulara, de familie si in profesiile pe care le profesati. Fiti plini de optimism. Sfidati necazurile si lipsurile. La urma urmei, viata este mai mult decat ce mancam si ce imbracam. Cu un Hristos viu in inima nu putem fi decat voiosi si fericiti. Cu stima, Lidia
Nota redactiei: Multumim mult pentru randurile trimise. E drept ca ce alege omul aceea va si semana si mai mult ca sigur nu va semana ce trebuie. Multumim mult si pentru urarile de sarbatori. Va uram si dumneavoastra sa va bucurati de sarbatoarea nasterii Mantuitorului pentru a nu trece pe langa sarbatorit in graba mare. Cu respect, SSJ-istii
Liviu C. Marhao: Dragi frati, in primul rind va multumesc pentru SSJ pe care il citesc cu mare placere. Referitor la singuratate, ea e doar unul dintre cei zece Giganti cu care ne batem mai mult sau mai putin. Pentru a vedea cum putem fi biruitori asupra lor va recomand cartea "Pietre netede pentru uriasii zilei" autor Dr. David Jeremiah (traducere editura Aqua Forte Cluj - aparuta recent). Cu respect, Liviu C. Marhao
Informatii subscribe/unsubscribe
Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste
The Salt Street Journal - adica:
Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Roxana Gacea
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 750 de adrese
"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski
...iar frumusetea este
HRISTOS
Quo Vadis 2002
Introducere
Dincolo de personaje si scena, dincolo de sisteme de departajare si valori inseamna o intalnire a prietenilor (a celor de pe scena si nu numai). O prietenie ce dureaza in ciuda dificultatilor de limbaj, in ciuda diferentelor de exprimare. “Quo Vadis” reprezinta numitorul comun in care fiecare incearca sa inteleaga pe celalalt. Fiecare incearca sa se exprime cat mai clar pentru a se face inteles.
Nu credem ca “Quo Vadis” reprezinta aceasta generatie, insa incearca sa o inteleaga. Si asta pentru ca nu se poate spune ca acestia, pentru care exista Quo Vadis, ar avea sisteme de valori, ei iau totul de-a gata. Oare incearca ei sa inteleaga “Quo Vadis”? Incearca ei sa vada toata truda si oboseala?
Credem ca “Quo Vadis” reprezinta punctul de plecare pentru a arata o directie in muzica contemporana cu mesaj crestin. Si asta doar daca va fi privita cu seriozitate de lumea muzicala evanghelica, atat studiouri de productie, radiouri crestine cat si de cei ce o receptioneaza. Aceasta depinde de disponibilitatea fiecaruia de a accepta, de a intelege ca exista mai multe tipuri de flori...
Eduard Orasanu
Chris
Oameni buni, nu tin sa fiu in "contrast" si cer un alt tip de "agape". Prieteni dragi, stiu sa numar dincolo de "trei, doi, unu", si prefer sa fiu "nascut din nou" pe romaneste. Iubitilor, nu sunt extrem de dificil, imi place linistea mai degraba decat zgomotul (numit arta). Am si eu dificultatile mele, nu pot fluiera in biserica si nu pot purta de-a prostu’, in timpul liturghiei, fes...
Dragilor, am mers si-n lung si-n lat, am vazut si chipuri si masti, asadar lasati-ma sa va povestesc, doar oleaca, despre el. Nu ma opriti si nu intoarceti privirea, el este prezent in cetate (in cetatea muzicii evanghelice contemporane). Modestia, sinceritatea si caldura lui pot fi pietre de povara, sau izvor de mangaiere.
Nu, nu strambati din nas, nu fugiti repede la tranzistor, la RVE-ul vostru cel de multe zile, e posibil sa nu-l aflati, si apoi cine a spus ca criteriile lor, gusturile lor sunt legile de pe Sinai. Cu siguranta el nu e o amagire, poate un corabier, poate un suflet de copil, poate putin dincolo de timp. El este cel ce, astazi, poate coagula viata muzicala evanghelica din Romania. El este peronul pe care gareaza trenuri muzicale diverse si contrarii, doar de dragul lui.
Nu, nu-mi vorbiti de modestie si de vedetism, aveti putintica rabdare. Uitati-va mai bine, el le zice tuturor ca "suna" bine, ca are de invatat. El crede sincer ca in fiecare exista un sambure de valoare, un minim mesaj, un continut. El vrea ca fiecaruia ce canta sa-i ofere o scena, nu pustie, nu friguroasa, ci in culori luminata. El vrea ca fiecaruia ce canta sa-i ofere o sonorizare, nu haraita, nu chinuita, ci clara si performanta. Si pentru ca vrea acestea organizeaza un festival, si dragilor, il organizeaza in biserica, si iubitilor, o face spre mare slava Lui!
Prietenii mei dragi, el apara si se straduieste sa priceapa o generatie nu putin dificila, nu putin haotica, nu putin superficiala. El vorbeste limba lor, le exploreaza gusturile si nu le tranteste usa atunci cand se mai sare peste cal... ba dimpotriva ii invita la clatite, in tabere, si-n biserica. El vorbeste si pe limba celor ca mine si a celor ca tine, si reuseste pentru ca are har, are frumusete si sensibilitate. Si reuseste pentru ca nu spune NU, pentru ca tine usile deschise, pentru ca, ei bine, nu poate altfel.
Iubitilor, hai sa mai incercam. Hai sa nu povestim despre esec, ci despre continuitate. Hai sa povestim despre muzica la prezent. Hai sa nu ne pierdem cu firea, sa nu ne complicam in strategii si-n labirinturi de "lauda si inchinare". Va rog.
Ionut Apostu
Quo Vadis 2002
Am vazut oameni insetati sa cunoasca, insetati sa auda. Ei nu si-au potolit nicicand setea si tocmai de aceea nu sunt pregatiti sa vada valoarea, truda. Ei vad in jurul lor o lume posibila, facila si de cele mai multe ori atat de superficiala.
Am vazut si oameni tampon, care stau intre generatii luand boabarnace din ambele parti. Oameni care incearca sa inteleaga pe cei care au drepturi. Singurul sau drept este de a tacea si de a suporta cu stoisicm inconvenientele conjuncturale.
Am vazut si oameni care nu rumega usor ceea ce li se ofera. Ei apreciaza calitatea si osteneala, talentul si munca. Acestia se raporteaza cu totul altfel la ce ofera societatea evitand grandiosul si zgomotosul avant tineresc.
Quo Vadis 2002, dincolo de aparente este un liant intre trei generatii la fel de dificile, generatii ce se neaga reciproc, negand practic valoarea, talentul, munca si de ce nu tot ceea ce tine de personalitatea omului.
Quo Vadis reprezinta terenul prieteniei in care toti cei prezenti trebuie sa uite de eu si sa se preocupe de tu fara a uita ce face el.
Dincolo de aparente acest festival a reprezentat un vis frumos pentru multi; pentru si mai multi nu a fost decat un eveniment de promenada pentru care nu s-a platit bilet, ba mai mult si-au permis sa ignore prezenta scenica. Artisti ce au tratat cu destula seriozitate acest eveniment au platiti tribut educatiei MTV.
O generatie din ce in ce mai galagioasa care merge incotro bate vantul, care se uita unde o duce ochii si care aude ce prinde din zbor. O generatie pentru care trebuie croit un drum ca apoi sa poti pune legitim intrebarea Quo Vadis?
Hyde Park
Teofil Stanciu - Poveste de Craciun - ratata (Dialog)
Alin Cristea - Exercitii de admiratie: Dustin Hoffman
Teofil Stanciu
Poveste de Craciun - ratata (Dialog)
Motto:…
Intunericul s-a lasat cu toata greutatea peste imprejurimi. Adie un zvon de vant. Parca se aud stelele in cer cum isi cauta locul fiecare. Animalele respira adanc si somnolent generand un cantec sforait. Doi-trei greieri mai speriosi isi zbarlesc inca aripile membranoase. Si poveste ar putea continua in acest ton.
Dar, se insinueaza o prezenta inedita. Langa ieslea boului cel mare un zgomot persistent distrage atentia rumegatoarelor si nerumegatoarelor. Dintr-acolo s-a intins si o lumina peste asa-numita poiata. E clar pentru cunoscatori ca lumea ar vrea tare mult sa se supuna gravitatiei si somnului, legi de bun augur in Univers. Magarul repeta cu multa emfaza aceasta concluzie pe care o datoreaza neamului magaresc.
Insa nu e linistea pamantului la cheremul magarului, asa ca, din spirit de contradictie poate, un sunet se naste intr-unul dintre cei care adusera lumina. E ca o chemare (sau alungare) a mortii. Si e insistent acest parinte al galagiei. Unde mai pui ca acum un fel de brotac oracaie ca iesit din minti. Asa fac ei cand vor ploaie, tot cer pana la cer.
In sfarsit e liniste. Broscuta a tacut malc, are o forma ciudata care nu aduce cu nici unul dintre animalele familiare. Nu poarta blana sau par decat oleaca pe crestet. De frumos se poate spune ca e frumos ca toti puii. Magarul isi revendica imediat rubedenia. Dar indiscutabil nu are dreptate. In afara de zgomotele la fel de jignitoare pentru muzica pe care le fac amandoi, nu au nimic asemanator. Boul din dreapta e mai mofluz din fire, a tras mereu in juguri de joasa conditie. Asa ca ridica pe rand cate o pleoapa si plescaie lung din limba. Sigur vietatea cea mica nu are cum sa-i influenteze calitatea staulului. Scapa o sugestie plina de bale: inca unul. Stapan adica. Laconic si sententios.
Vacile nu ar interveni in discutii ca sa nu contrazica prin fapte ora culcarii pe care au decretat-o viteilor. Asa ca isi rumega hrana laolalta cu gandurile in tacere. In tabara baltata a caprinelor se da o lupta pentru tribuna din fundul grajdului (mormanul de gunoi). Se repede tineretul puternic incurajat de mame cu vocatie si atestat. Castiga unul care stie cum sa behaiasca incat sa fie ajutat de directia vantului. Isi scutura barbisonul, bate din picior si incepe. Dar nu mai incepe nimic fiindca au intrat niste ciudati dintre aceia despre care povestesc oile nomade ca le pazesc noptile. Se tot ploconesc in fata creaturii care a stricat linistea stabilimentului zootehnic. Fetele lor lucesc precum iarba uda de roua.
Ochii de carbuni au un jar la mijloc. Arata ciudat aplecati, adusi de umeri ca intr-o rasturnare. Stau tacuti si prelinsi in batatura. Iedul orator bate nervos din picioare. Nu se stie cate ceasuri albe au trecut din noaptea asta.
Intra acum un cortegiu de fiinte de acelasi soi numite oameni. De fapt sunt numai trei, insa par mai multi din pricina straielor. Aduc tot felul de ladite si alte recipiente cu forma si continut neasteptate. Barbile lungi ating pamantul de asa plecaciune. Prin fereastra priveste un mititel cu palarie si baston care mereu se ridica de turul pantalonilor ca sa poata vedea lumea de la alte inaltimi. Unde ajunge starneste rasete. De unde pleaca el ramane umbra unei considerabile dureri.
Cu tomuri groase in spinare se iveste de dupa suflete un cautator. Aventura l-a impins sa scurme adancimi si scruteze inaltimi apoi sa le puna laolalta. Se pregatea sa spuna ceva, dar exclama bucuros catre un colt cu ingeri: Ne revedem, Marmeladov.
Garbovit urca treptele cu greu un o umbra de om. Apoi altul si altul si altul parca acelasi repetat fara sfarsit urca si coboara in negura gratiilor reci. De pe buzele lor picura o primavara mirata. Peretii toti isi simt povara pietrelor pustii.
Oglinda, oglinjoara. din cenusa oglinzii se ridica zvonul ca Lucifer are chip de Don Juan. Ocolind secretare, schele, masini, microscoape apar din incheieturile orizontului oameni cu pahare in mana gata sa inchine.
Eu, cel care va povestesc toate astea, sunt o samanta purtata de vant incoace, mai ales incoace, si incolo, mai ales incolo. Acum imi astept rafala prielnica. Povestea am auzit-o de la unul -sau poate ca erau mai multi- dintre stramosii care au putrezit la radacina mea. Stiu, si eu am intrebat de unde o stie cel dintai batran. era un pai carturar care invatase limba animalelor de frica sa nu fie mancat. Tare intelept mai era paiul, stra-stra-stra bunicul meu. Avea el o vorba. Zicea batranul asa: Fiule, cand simti ca te calca o talpa care nu vrea sa te striveasca, sa…
(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”: “Teofil Stanciu – Teofilisme – ‘un bihorean pe strazile de sare...’”)
Alin Cristea
Exercitii de admiratie: Dustin Hoffman
"Tipul antistarului hollywoodian, scund, urat, fara stralucire, dar cu o extraordinara caldura umana, plin de umor si stapanind la perfectie mijloacele de expresie." (Cinema... un secol si ceva, 2002) "Interpretul unei galerii de antieroi, dotat cu mari posibilitati de transformare prin machiaj si cu o extraordinara capacitate de improvizatie. Simpla sa prezenta acapareaza intregul film. Cucereste simpatia spectatorului prin sinceritate si caldura, si uneori prin vulnerabilitatea datorata unor handicapuri fizice sau generozitatii unui suflet prea deschis." (Dictionar de cinema, 1997) Dustin Hoffman a fost nominalizat de 7 ori pentru premiul Oscar - datorita rolurilor din filmele de mai jos - si l-a obtinut de doua ori, pentru performantele actoricesti din Kramer contra Kramer si Rain Man.
Absolventul (1967)
"Considerat de critici cea mai buna comedie a anului, filmul, privit din perspectiva timpului, e mai mult decat atat: 'e o piatra de hotar in istoria cinematografului american' (Stanley Kauffman), deoarece anunta aparitia unei noi generatii de regizori si a unei innoiri in filmul hollywoodian." (Cinema... un secol si ceva, 2002) "Filmul a devenit un baromentru al mentalitatii tinerilor americani ai epocii." (Dictionar universal de filme, 2002)
Cowboyul de la miezul noptii (1969)
"Punand fata in fata America legendei si America realitatii, Schlesinger reia una dintre temele sale preferate: nevoia individului de securitate si fericire, precum si complexitatea relatiilor umane." (Cinema... un secol si ceva, 2002) "Foarte buna creatie petru Hoffman si pentru... New York, vazut ca un oras coplesitor si sordid, cum nu apare prea des." (Dictionar universal de filme, 2002)
Lenny (1974)
"Evocarea carierei unui comic american din anii '50, care-i soca pe puritani prin limbajul frust si exhibitionism. […] Filmul e integral dominat de performanta lui Hoffman." (Dictionar universal de filme, 2002)
Kramer contra Kramer (1979)
"Divortul din perspectiva masculina si contradictia dintre cariera sotului si emanciparea femeii, tratate in cheia melodramei." (Dictionar universal de filme, 2002)
Tootsie (1982)
"Hoffman il joaca pe Michael, care o joaca pe Dorothy, care, in ultima instanta, o va juca pe infirmiera Emmily! Nu cred ca exista demers mai incalcit in istoria actoriei cinematografice si, totusi, Hoffman sustine acest dublu travesti mai bine de jumatate de film. Actorul ratat si nedreptatit, feminista batoasa cu gulere inchise pe beregata, teribila sora-sefa, cruciatul adevarului in arta, sunt caractere diverse intrepatrunse in jocul actorului, punct de plecare si tinta a intregului film." (Dictionar universal de filme, 2002)
Rain Man (1988)
"Hoffman a compus portretul unui lunatic, cufundat in fluxul gindirii obsesive, cu un mers de robot docil si o voce de computer. (...) Levinson realizeaza nu breviar patologic, nici melodrama, ci o arlechiniada a absurdului." (Dictionar universal de filme, 2002)
Inscenarea / Wag the Dog (1997)
"Pamflet politic, elaborat cu mijloace de o zdrobitoare sugestie cu mai bine de un an inaintea conflictului din Kosovo." (Dictionar universal de filme, 2002)
(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)
Posta redactiei
Lidia Crisan: Dragi tineri si tinere colaboratoare ale acestui SSJ ( magazin electronic, sa zic asa),
Multumesc si pentru acest ultim numar al acestei reviste. Ma simt indatorata sa va scriu pentru ca eu insumi editez o revista si stiu cat de importanta este opinia cititorilor (feed back).
In primul rand sugerez fratiorului Grigoroscuta (nu stiu daca este corect) mai multa atentie la corectare. La mine unele articole apar amanate spre dreapta screenului si nu se vede tot randul.
Apoi am observat o nota foarte pesimista in filozofiile voastre despre viata. Desi aveti acel minunat motto, ca "frumusetea este Cristos”, si stiu ca o parte dintre voi sunteti crestini, parca va este rusine sa pomeniti numele lui Hristos. Viata fara Hristos da nastere la sentimentul de tristete, pesimism, izolare. Noi nu am fost creati sa traim izolati. Pentru ca Adam a fost singur, Dumnezeu i-a creat-o pe Eva si apoi le-a dat copii. Biserica este formata incepind cu doi, dar partasia este destinata pentru cei multi.
Eu obisnuiesc sa ies cu sotul ori pentru o zi intr-un parc, ori plec la 300-400 km de casa unde sunt locuri pitoresti minunate sa fim doar noi doi, cu Dumnezeu in sanctuarul naturii, si apoi cu o carte sau cu Biblia. Simt nevoia de singuratate pentru o stare de vorba cu mine insami, cu Dumnezeu prin rugaciune si apoi o partasie minunata in doi, cu sotul, fara telefoane, vizite, indatoriri casnice fata de familie. Dumnezeu formeaza caractere in singuratate ca si pe Ilie, ori Pavel in Arabia, ca apoi sa fie folositi pentru multimi. Singuratatea nu este un lucru rau. Fratele Tzon spunea intr-o predica ca omului nu-i place sa stea cu el insusi pentru ca atunci cand incearca sa se uite in el insusi se ingrozeste de ce vede acolo si atunci pune muzica cu decibeli de-ti sparg creierii, tocmai ca sa nu se auda pe sine.
Ca doi batrani se iubesc si repovestesc de n ori si retraiesc din amintiri povestea vietii lor, nu este atat de grav ca si doi tineri care traiesc, cum spunea un articol, in aceeasi casa dar intre care se pun bariere si nu mai este urma de dragoste.
Am 33 de ani de casatorie si pot spune ca nu am experimentat singuratatea separarii. Cand s-a terminat iubirea am venit la Domnul Isus si m-a umplut din nou. Partasia ce o simtim acum este la alt nivel decat cea de la inceput. Acum este o fuziune a sufletelor, gandim la fel, ne intelegem din priviri, ne complementam,este o stare minunata. Avem copii si-i iubim si facem tot ce putem pentru ei ca parinti, dar astept clipa cand cuibul sa se goleasca, caci acesta este cursul vietii, la care nu ne putem impotrivi.
Dar, nu uitati, tot ce oamenii experimenteaza este rezultatul alegerii lor. Daca se izoleaza din cauza ca sunt mandri, paguba este a lor. Daca se izoleaza din timiditate, trebuie sa-si biruiasca vulnerabilitatea, sa iasa din zona de comfort si sa se bucure de faptul ca am fost pusi intr-o gradina cu multi oameni, de la care au asa de multe de invatat.Nu putem trai fara alti oameni. Suntem creati pentru comuniune. Cine se izoleaza cu buna stire se autodistruge. Domnul Isus a venit sa ne elibereze din orice robie, inclusiv cea a singuratatii.
Va doresc Sarbatori fericite si un An nou cu succes in viata particulara, de familie si in profesiile pe care le profesati. Fiti plini de optimism. Sfidati necazurile si lipsurile. La urma urmei, viata este mai mult decat ce mancam si ce imbracam. Cu un Hristos viu in inima nu putem fi decat voiosi si fericiti. Cu stima, Lidia
Nota redactiei: Multumim mult pentru randurile trimise. E drept ca ce alege omul aceea va si semana si mai mult ca sigur nu va semana ce trebuie. Multumim mult si pentru urarile de sarbatori. Va uram si dumneavoastra sa va bucurati de sarbatoarea nasterii Mantuitorului pentru a nu trece pe langa sarbatorit in graba mare. Cu respect, SSJ-istii
Liviu C. Marhao: Dragi frati, in primul rind va multumesc pentru SSJ pe care il citesc cu mare placere. Referitor la singuratate, ea e doar unul dintre cei zece Giganti cu care ne batem mai mult sau mai putin. Pentru a vedea cum putem fi biruitori asupra lor va recomand cartea "Pietre netede pentru uriasii zilei" autor Dr. David Jeremiah (traducere editura Aqua Forte Cluj - aparuta recent). Cu respect, Liviu C. Marhao
Informatii subscribe/unsubscribe
Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste
The Salt Street Journal - adica:
Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Roxana Gacea
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 750 de adrese
"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski
...iar frumusetea este
HRISTOS
