Postat Maria
Aseară, a început să plouă. Ploaia mă uda pe faţă, pe obraji, pe buze. Aş fi dorit să mă mângâie şoaptele celuilalt. Dar ele nu au venit, era o tăcere rece de parcă nu era nimeni la capătul celălalt al undelor.
Azi noapte am visat într-un mod ciudat. Era Celălalt şi totuşi nu mă recunoastea. L-am luat în braţe, l-am ţinut strâns câteva minute şi am început să-i povestesc Despre mine, despre dragostea mea, despre dorul de el.
El, însă era inert, nu putea mişca mâinile a mângâiere, a îmbrăţişare, parcă lipsea viul. Ce lege face legătura între vis şi realitate?
Maria
