Postat Maria
Mar 6, 2017
Acest articol a fost inițial publicat în”Heartfulness Magazine”.
Tot mai mulți oameni se simt oarecum nemulțumiți și neliniștiți în legătură cu viața lor, locul lor de muncă și/ sau relațiile lor. Nu trebuie să existe ceva mai mult în viață decât asta? Noi muncim din greu, am câștigat beneficii materiale pentru eforturile noastre imense, ne putem permite o mulțime de lucruri frumoase. Și, de fapt, noi credem că ar trebui să fim foarte fericiți. Dar, în schimb, simțim acest gol în interiorul nostru și nu contează cu cât de multe lucruri ne tratăm, câți pași vom urca pe scara carierei – pur și simplu nu pare suficient pentru a umple acel gol. Așa că el persistă.
O mașină mai mare, o casă mai mare, mai multe haine, un alt concediu, mai multe jucării pentru copii, un televizor mai mare, cel mai recent smartphone etc. Ne bucurăm de aceste lucruri pentru puțin timp, iar apoi totul începe din nou. Acest gol din interiorul nostru. Ne simțim vinovați, pentru că ar trebui să fim fericiți și totuși nu suntem. Ne gândim înapoi la timpurile din copilăria noastră, când doar ne bucuram de viață, fără să ne gândim sau să ne facem griji cu privire la nimic. Cât de frumos ar fi să fim din nou liberi! Ne simțim prinși în capcană, dar nu vedem nici o cale de ieșire. Pentru că lumea este așa cum este. Avem nevoie de acest loc de muncă să plătim pentru toate aceste lucruri pe care le deținem, pentru a fi în siguranță atunci când suntem bătrâni și de a oferi copiilor noștri o viață mai bună acum și un viitor mai bun decât am avut. Și așa ne spunem: “Odată ce ies la pensie, am să fac toate lucrurile distractive la care visez acum. Atunci voi fi liber, și pot să fac ce vreau “.
“Suntem prinși în această cursă. Și, într-un fel, deși mintea spune: “acceptă acest lucru care vă va ține în siguranță”, există altă voce interioară care șoptește “Termină! Vrei să faci altceva, așa că fă acele lucruri! “
Dar, deocamdată, suntem prinși în cursă. Și, într-un fel, deși mintea noastră spune: “Acceptați, acest lucru vă va ține în siguranță”, există această voce interioară care șoptește “Termină! Vrei să faci altceva, fă acele lucruri!”
Vă recunoașteți?
Felicitări. Cu toate că nu simțiți astfel chiar acum, faptul că ați primit acest apel de trezire este un lucru foarte bun. Și, citind acest lucru – știți că acum nu sunteți singuri.
Este timpul – Treziți-vă!
A aștepta pensia nu poate fi într-adevăr răspunsul serios. Viața nu înseamnă suferință, înseamnă bucurie. Este o experiență de a trăi și de a o face în varianta ei cea mai bună. Dar noi am fost programați să credem că suferința este necesară pentru a intra în rai după moarte. Ghiciți ce? Puteți avea paradisul chiar acum.
Am uitat niște informații, care erau foarte necesare pentru a ne redescoperi pe noi înșine din nou. Și acest lucru este acest apel de trezire. El ne avertizează de acea chemare interioară. Adevăratul nostru Sine încearcă a ajunge la suprafață ca să ne arate că există mult mai mult în el pentru noi decât doar existența. El ne amintește, că răspunsul la pace și fericire interioară nu poate fi găsit în afara noastră. Fiecare transportăm cheia în interior. Paradisul este în interiorul fiecăruia dintre noi. Din păcate, am încuiat ușa pentru noi înșine pentru că societatea ne-a învățat altceva.
Programarea
Ați văzut filmul “Matrix”? Pare o piesă science fiction, dar, de fapt, nu suntem atât de departe de acest lucru. În acest film, oamenii sunt programați să experimenteze anumite lucruri fără a fi într-o lume reală. Tot ceea ce experimentează in fiecare zi sunt iluzii și proiecții. Atunci când Neo – personajul principal al filmului iese din matrice pentru prima dată și este rugat să ajute pentru a salva omenirea și să o aducă înapoi la adevărata existență, el este întrebat dacă vrea să înghită pilula roșie sau pilula albastră. Cea roșie îl va trezi pe deplin la realitate și-l va detașa de programarea matrice. Cea albastră va pune vălul uitării înapoi peste el și el va merge înapoi în starea de vis din matrice.
Deși nu suntem într-o stare la fel ca în film, în cazul în care unele mașini preiau puterea și păstrează corpurile noastre situate undeva, conectate la un program de calculator, suntem totuși într-o stare de hipnoză. Am dat deoparte controlul nostru. “Ce?” – Acum ați putea gândi că am liberul arbitru și că pot vota și pot cumpăra toate lucrurile pe care vreau să le am, pot alege unde doresc să trăiesc și să călătoresc etc. Da, adevărat – dar este adevărată aceasta libertate? De ce ne simțim incompleți atunci? Natura își face întotdeauna munca în mod perfect în crearea ființelor sale și în păstrarea echilibrului în tot. Deci, ce s-a întâmplat rău cu specia umană?
“De la o varstă foarte fragedă, suntem programați. Convențiile sociale și modelele de comportament sunt înrădăcinate în sistemul și în mintea noastră, de la o vârstă foarte fragedă.”
De la o varstă foarte fragedă, suntem programați. Convențiile sociale și modelele de comportament sunt înrădăcinate în sistemul și în mintea noastră, de la o vârstă foarte fragedă. Părinții noștri ne învață ceea ce au fost învățați. Generație de generație: Să nu ai încredereîn străini, că lumea este un loc periculos, că nu este de ajuns pentru toată lumea și că trebuie să fii mai bun decât alții pentru a fi în măsură să trăiești în această lume. Ei ne arată modul în care ar trebui să fie o relație și să ne învețe rolurile pe care trebuie să le avem în viață. Fiind soție și mamă bună care are grijă de toată lumea și face pe toată lumea fericită. Fiind soț și tată de succes și puternic, care câștigă suficienți bani și protejează familia. La o vârstă foarte fragedă, fetele sunt învățate cum să arate bine și modul în care să fie atractive, cum să fie o fată bună și să se arate neajutorată și slabă, astfel încât să fie o captură bună pentru mai târziu, care are grijă de tine. Băieții sunt programați că plânsul și afișarea emoțiilor sunt semne de slăbiciune și nu de bărbat.
Noi mergem la școală și suntem învățați o mulțime de lucruri inutile, care mai degrabă, sunt doar hrană pentru minte. Istorie, politică, geografie, drept, etc. Toate lucrurile pe care le învățăm le uităm în mare parte imediat. Obținem note pentru a stimula concurența între colegii noștri. Noi învățăm să punem condiții în tot și să avem așteptări față de toată lumea. Ceea ce nu învățăm în școală este munca în echipă, înțelegerea, compasiunea, a fi și a ne aprecia sinele nostru autentic.
Începem primul nostru loc de muncă și credem ceea ce părinții și profesorii noștri ne-au spus: Trebuie să muncim din greu pentru banii noștri și trebuie să fim mai buni decât restul. Competiția continuă. Suntem ținuți într-un sentiment de separare. Ni se spune că suntem singuri și într-un fel trebuie să facem față călătoriei pe pământ, deși nu înțelegem de ce existăm. Noi nu punem la îndoială, pentru că toată lumea joacă același joc. Deci trebuie să fie adevărat.
Ne uităm la televizor sau mergem la filme pentru a vedea producții de la Hollywood. Ele ne arată modul în care lumea noastră ar trebui să fie în termeni de romantism si dragoste sau ne arată toată urâțenia acestei lumi și toate pericolele și brutalitatea. Știrile vorbesc doar despre ceea ce este greșit în lume, pentru ce avem nevoie de a lupta și cât de mult ură și răutate este acolo. Rareori vorbesc despre toate aceste lucruri uimitoare și bune care se întâmplă în fiecare zi, pe pământ, care sunt mai mari decât veștile proaste! Comerțul și programul de marketing ne programează în ceea ce privește ce trebuie să ne dorim în viață și ceea ce este necesar pentru a fi cineva care este acceptat în societate.
Biserica ne învață să fim umili și să ne simțim vinovați. Lista poate continua. Noi nu suntem nici măcar conștienți că toate acestea sunt programare mentală. Totul intenționează să facă un singur lucru: Să ne țină într-o stare de frică. Pentru că prin frică este sigur că vom rămâne într-o stare de dependență. Dependenți de guvern, de locul de muncă, dependenți de partenerul vostru și așa mai departe. Cineva căruia îi este frică poate fi ușor controlat. Teama ne ține într-un model de gândire că nu suntem suficient de buni și nu merităm să primim iubire și bucurie.
Deci, care este soluția? Noi suntem atât de obișnuiți cu aceste modele, pe care nici măcar nu le mai vedem și le luăm de bune. Suntem convinși că aceasta este singura noastră realitate. Acesta este modul în care funcționează această lume. Cum am putea reuși vreodată să ieșim din asta?
Totul este despre Iubirea de sine
Cheia este foarte simplă, dar trebuie depus efort pentru a fi găsită. În scopul de a lăsa aceste tipare, trebuie să învățăm cum să ne iubim. A părăsi un model de frică și a crește într-o lume a iubirii este ceea ce trebuie să facem. Făcând acest lucru, dintr-o dată, avem acces la un nou sine complet. De fapt, acesta este sinele nostru inițial, cel care l-am uitat și l-am închis într-o cușcă. Cel care știe exact ceea ce ne dorim. Cel care știe ce este dragostea și este capabil să ofere și să primească iubire de la fiecare și de la toți cei din jur.
Sună fără sens? Da, pentru că se asociază iubirea cu iubirea condiționată cu care noi am fost programați. Că avem nevoie de o altă persoană care să ne facă întregi. Că avem nevoie de respect și admirație de la alții ca să ne simțim bine. Asta nu este iubirea la care mă refer. Aici, vorbim de iubire necondiționată. Un sentiment de bucurie, venerație și extaz pe care le obținem, uneori, câte o bucățică, de exemplu, atunci când suntem entuziasmați de frumusețea unui moment în mijlocul naturii. În aceste momente rare, timpul nu are sens, mintea este complet oprită și tot ce există, este un sentiment imens de a fi în pace cu totul.
Și știți ce? Acesta este modul în care viața ar trebui să fie în permanență. Pentru a exista într-un sentiment de unitate cu totul și cu toți cei din jurul nostru.
“Totul începe cu iubirea de sine. Atât timp cât noi nu ne iubim pe noi și nu ne simțim suficient de buni, noi vom sta într-un loc al fricii. Nu vom fi capabili să împărtășim iubirea în mod liber și necondiționat dar că ea depinde de iubirea altora.”
Totul începe cu iubirea de sine. Atât timp cât noi nu ne iubim pe noi și nu ne simțim suficient de buni, noi vom sta într-un loc al fricii. Nu vom fi capabili să împărtășim iubirea în mod liber și necondiționat dar că ea depinde de iubirea altora.
Ați întâlnit vreodată o persoană care se simte bine în pielea ei și indiferent ce face, totul pare să fie în regulă pentru ea? Acele persoane par să fie tot timpul norocoase, fericite și în flux? Și vă întrebați care este secretul lor?
Acum știți: Ele se iubesc. Întotdeauna se pun pe ele pe primul loc. Ele se respectă și se onorează pentru cine sunt. Dar nu într-un sens egoist. Lor le place să împărtășească dar știu diferența dintre a da necondiționat și iubirea necondiționată. Ele mențin granițe sănătoase. Nu le pasă de lucrurile materiale. Le plac încă, dar nu depind de ele.
Ele și-au redescoperit intuiția și o folosesc. Ele au observat diferența dintre mintea programată numită și ego, și spiritul liber – ceea ce mintea este de fapt odată ce este eliberată din închisoarea egoului. Ei au închis această mică cutie de povești 24/7 din capul lor, care trece mereu de la trecut la viitor și înapoi, și își face griji pentru tot. Ele și-au pus egoul în coș așa că acesta nu mai conduce. Ele au învățat cum să trăiască în prezent. Au înghițit pilula roșie și au lăsat să plece ceea ce au fost programate să creadă ca fiind adevărat. Au ieșit din matrix și trăiesc fără frică. Ele aleg iubirea. În fiecare zi.
Aceasta este și alegerea voastră: Roșu sau albastru.
Cu multă lumină și iubire,Vera Ingeborg
Cu multă lumină și iubire,Vera Ingeborg
http://thewakeupexperience.eu
sursa
