Dacă v-aș întreba cât de frică vă este de un țânțar în comparație cu un leu sau cu un alt prădător feroce, probabil ați râde copios ca de o glumă.
Însă trebuie să știți că pe glob, mor anual un milion de oameni din cauza țânțarilor.
Deoarece aceștia sunt purtători de tot felul de boli și infecții mortale, înțepătura țânțarului devine extrem de periculoasă.
Aceasta este cauza numărul unu în lume a deceselor cauzate de animale și insecte.

Cam aceeași atitudine se adoptă și pe tărâmul moral și spiritual.
Oare câți oameni nu se tem de păcatele mari dar sunt complet neglijenți în fața așa-ziselor păcate mici.
Cât de ușor se strecoară în viața noastră păcate ca minciuna, bârfa, invidia, impolitețea, nervozitatea, dezordinea, lenea și altele asemănătoare și aparent atât de neînsemnate încât de multe ori nici nu le băgăm de seamă.
Tocmai de aceea,
aceste păcate sunt nebănuit de periculoase.
Pentru că în timp ce stăm liniștiți, crezând că suntem la adăpost de comiterea unor păcate grave, aceste „vulpi mici” produc stricăciuni considerabile.
Nu degeaba atrăgea atenția înțeleptul Solomon că :„vulpile cele mici strică viile…”
(Cântarea Cântărilor 2:15).

Datoria unui copil al lui Dumnezeu este să vegheze asupra vieții lui atât împotriva „leilor”, cât și împotriva „țânțarilor”.
Noi suntem chemați să ne păstrăm curați și față de păcatele mari și față de cele care nouă ni se par mai neînsemnate.
Doar deplin conștienți de urmările grave produse de păcat în viața cuiva și cunoscând dorința lui Dumnezeu de sfințire continuă a vieților noastre, ne putem ține mintea trează și în alertă împotriva oricărui lucru care ar atenta la puritatea naturii noastre înnoite prin sângele Domnului Isus Cristos. ( Impulsuri spirituale)