În urmă cu mulţi ani de zile, fiind foarte pasionată de literatură şi de artă în general, tatăl meu îmi mai dădea din când în când câte-o carte, de data aceasta punându-mi sub ochi o piesă de teatru: “Regulile binelui”, de Leonid Andreev. Iniţial, nici nu-l cunoşteam pe acest scriitor rus, dar când am început să citesc piesa (care la origine este o nuvelă cu două personaje, pe care tatăl meu a dramatizat-o, cu gândul să o propună Teatrului spre a se juca), nu am putut să mă mai desprind de ea. Deja mă gândeam ce impact interesant şi pozitiv ar avea asupra publicului iubitor de artă, morală şi cultură.

Nuvela “Regulile binelui” are doar două personaje: un drac şi un preot. Acţiunea se întâmplă într-o biserică şi prin împrejurimile acesteia. La un moment dat, dracul intră în biserică, trăbăluind pe acolo, căutând să facă Binele, însă este surprins de preot, care nu-l crede pe drac că este drac, până când acesta îi povesteşte toate neplăcerile pe care i le-a cauzat cu ceva timp în urmă. Dar totuşi, dracul se dovedeşte de bună credinţă şi îi cere preotului să-l înveţe Binele, că s-a săturat să facă rău şi vrea să intre în rând cu lumea bună.

Preotul, cu inima bună, îi oferă dracului nişte cărţi de teologie, de dogmatică şi, desigur, Biblia, însă după câteva săptămâni, dracul se întoarce la preot foarte amărât, spunând dezamăgit că nu a aflat ce este Binele şi că se teme că nu-l va afla niciodată. În aceste condiţii, preotul se vede total descumpănit, simţind că dracul va fi o persoană dificil de educat, însă nu se lasă bătut şi-i oferă nişte pilde:

- Auzi, fii atent la mine, spune preotul, uite ce ne spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos: “Dacă cineva îţi dă o palmă, tu întoarce şi celălalt obraz”.

Încântat, dracul îl sărută pe preot, fericit că a aflat în sfârşit ce este Binele şi a şi luat-o la sănătoasa prin târg. Plimbându-se aşa, printre oameni, acesta aştepta să fie pălmuit, ca să facă întocmai cum l-a învăţat preotul. După câteva zile, se întoarce dracul amărât la preot, din nou, ca ars de supărare, şi lovit bine peste tot.

- Doamne fereşte, spune preotul îngrijorat, dar cine te-a bătut în halul ăsta?

- Am vrut să fac precum mi-ai spus, părinte, spune dracul, am umblat prin târg aşteptând nerăbdător să mă lovească cineva peste faţă, dar când să mă iau la harţă cu cineva, unul mi-a tras un pumn în cap, iar eu am dat înapoi, şi uite-mă: sunt tot bătut. Nu mi-a dat o palmă, ci un pumn. E o diferenţă. Nu e bine, nu am aflat Binele…

Preotul, total descumpănit de prostia şi neghiobia dracului, se înfurie, însă caută o altă pildă potrivită pentru drac, sperând că aceasta o va înţelege mai bine, pentru că prima dată acesta o luase total mot-a-mot.

- Ştii ceva, drace? Eşti chiar prost, aceste pilde sunt nişte morale, nu trebuie să le iei cuvânt cu cuvânt. Dar lasă, încercăm altceva. Uite, Mântuitorul a spus că “dacă cineva îţi cere cămaşa de pe tine, şi aceea să i-o dai”, spune preotul.

Fericit, dracul se luminează şi iese bucuros din biserică, fugind direct spre un magazin pentru a-şi achiziţiona o cămaşă nouă. Mândru de ea, se plimbă din nou prin târg, aşteptând să-i ceară careva cămaşa. După câteva zile, supărat însă că nu are succes, se întoarce la preot.

- Drace, ce mai e cu tine din nou? Şi ce e cu cămaşa asta nouă? întreabă preotul.

- Uite, părinte, că numai nu am succes cu pildele tale. Mi-am luat cămaşă nouă şi am tot aşteptat să mi-o ceară careva, dar m-am plimbat zile întregi degeaba. Nu am aflat Binele, zice dracul. 

- Prost poţi fi, zice preotul, dar dacă oamenii nu ţi-au cerut fix cămaşa, alte lucruri ţi-au cerut?

- Da, au cerut, de toate: pâine, bani, o mână de ajutor… zice dracul.

- Şi de ce nu le-ai dat, măi prostule? zice preotul.

- Păi eu aşteptam să-mi ceară cămaşa… zice trist dracul.

Văzând că nu mai are cu cine discuta, preotul se îndreaptă trist spre odaia lui. Dracul, descumpănit şi el, îl urmează. După câteva momente de reflecţie, preotul îi spune dracului: “Să nu te împotriveşti Răului”… Dracul, uimit de ultima pildă primită, îşi încearcă din nou norocul în târg.

Trec zile, trec săptămâni, dar dracul nu se mai întoarce. Preotul era deja îngrijorat, dar spera că totuşi dracul va reveni pentru a-i spune că a înţeles ce este Binele. Totuşi, după un timp îndelungat, dracul îşi face apariţia din nou, dar extrem de trist şi plin de durere. Fericit, preotul se îndreaptă spre el:

- Ei, drace, cum stăm? spune preotul.

- Ei, ce să fie? Am trecut prin nişte momente greu de imaginat, spune dracul.

- Dar te rog să-mi povesteşti, spune preotul.

- M-am tot plimbat prin târg şi m-am îndepărtat de oameni, de lume, iar într-un moment de relaxare, când stăteam pe malul mării, privind spre orizonturi, am observat o femeie cu un copil în braţe şi doi bărbaţi care erau gata să o lovească, spune dracul. 

- Şi, tu ce ai făcut? întreabă îngrijorat preotul.

- Eu? Am văzut cum i-a luat copilul din braţe, femeia plângea de durere, spune trist dracul.

- Şi de ce nu ai sărit la ei? Cum ai putut să laşi asta să se întâmple? zice furios preotul.

- Am aşteptat. Şi atunci cei doi bărbaţi au trântit copilul de stânci şi l-au zdrobit, în faţa femeii, care urla de durere. Şi l-au lăsat acolo…, spune dracul, total descumpănit.

- Nenorocitule, cum ai putut să stai şi să priveşti? De ce nu ai făcut nimic? De ce nu ai sărit în ajutor? strigă preotul.

- “Să nu te împotriveşti Răului”… spune, şoptit, dracul, cu ochii în pământ.

În acel moment, preotul s-a blocat. A rămas cu privirea pironită la chipul trist al dracului, îndepărtându-se încet de acesta… Dracul, văzând că preotul abia mai poate să respire de durere, se duce urgent să-l ajute şi îl cuprinde cu mâinile. Preotul se prăbuşeşte la pământ şi rămâne cu capul în braţele dracului.

- Părinte, nu muri, mai am nevoie de tine. Cum voi afla Binele fără tine? Nu mă lăsa, spune trist dracul.

- Nu oamenii aceia au omorât copilul, nici tu nu ai omorât copilul… Eu l-am omorât, spune distrus preotul, prăbuşindu-se. Vreau să ştii că voi muri cu nădejdea că vei afla şi singur care este Binele, pentru că ai voinţă şi ai tărie. Îţi mulţumesc că ai venit la mine, dar iartă-mă că nu te-am putut ajuta. Eşti la fel de capabil să ajungi în cer, ca orice alt om care a făcut în viaţă numai fapte bune, a încheiat preotul, dându-şi ultima suflare.


de Alexandrina Chelu