Daca as spune "Breakfast at Tiffany's" si Audrey Hepburn ai zice ca Sunt o fana a filmelor vechi. Si chiar sunt. Cartea, in cazul de fata - a lui Truman Capote - pentru nestiutori si curiosi- e mai serioasa decat pelicula ce a facut istorie in fashion cu a ei "little black dress".

Dar, mai mult decat o iubitoare de oldies, sunt o iubitoare inraita de muzica veche si foarte veche. Henry Mancini a scris special pentru acest film o melodie care a ramas in istoria muzicii, a fost reluata de zeci de ori de alti mari artisti, dar niciunul n-a mai reusit sa-i dea savoarea unei plimbari la 7 dimineata prin fata vestitului magazin de bijuterii si senzatia ca toata lumea e la picioarele tale.

Melodia asta o stiam de ceva vreme. Aflata in pragul unei mari schimbari, sincer, e melodia care ma face sa ma simt bine. Sa nu-mi fie frica de ce-o sa vina. Sa am curajul sa pasesc mai departe pe drumul de care ma tin strans cu dintii momentan. Sa nu ma uit inapoi.

Enjoy! (as I do)