Substantivul este una dintre cele opt părți de vorbire în limba română și reprezintă un cuvânt care indică un obiect, o ființă, o idee sau un concept. În general, substantivul poate fi definit ca fiind "ceva ce poate fi numit", iar acesta poate fi exprimat prin intermediul unui singur cuvânt sau a unui grup de cuvinte. Există două feluri de substantive în limba română: substantivele comune și substantivele proprii. Substantivele comune indică obiecte sau ființe generale, cum ar fi "copil", "casă" sau "pisică", în timp ce substantivele proprii indică numele unui obiect sau al unei ființe specifice, cum ar fi "Mihai", "București" sau "Tara Dornelor".

În limba română, substantivul este folosit în mod obișnuit și este prezent în toate tipurile de fraze. De asemenea, în limba română, substantivul poate fi folosit în diferite cazuri, cum ar fi cazul nominativ (când este subiectul unei propoziții), cazul acuzativ (când este obiectul direct al unei propoziții) sau cazul genitiv (când indică posesia sau apartenența la cineva sau ceva).

Substantivul este o parte esențială a limbii române și înțelegerea lui este importantă pentru a putea vorbi și scrie corect în această limbă.

Clasificarea substantivelor

Substantivele sunt cuvinte care denumesc ființe, lucruri, idei sau sentimente. În limba română, substantivelor li se poate aplica o clasificare în două categorii principale: substantive comune și substantive proprii.

Substantivele comune sunt cuvinte care denumesc o clasă sau o categorie de obiecte, ființe sau idei. Acestea sunt scrise cu literă mică, cu excepția cazului în care încep o propoziție sau se află într-un titlu. Exemple de substantive comune ar fi: copac, animal, cărțile, munte, etc.

Substantivele proprii sunt cuvinte care denumesc un anumit obiect, ființă sau loc. Acestea sunt scrise cu literă mare, indiferent de poziția lor în propoziție. Exemple de substantive proprii ar fi: Ana, București, Marea Neagră, România, etc.

Un alt tip de substantive proprii sunt cele care denumesc perioade istorice sau evenimente, cum ar fi Renașterea, Revoluția Industrială, cel de-al Doilea Război Mondial.

Este important să reținem diferența dintre substantivele comune și cele proprii, deoarece aceasta poate influența felul în care sunt utilizate într-o propoziție.

Genurile substantivelor

În limba română, genurile substantivelor sunt împărțite în trei categorii: masculin, feminin și neutru. Fiecare substantiv poate fi clasificat într-unul dintre aceste genuri în funcție de terminația sa. De exemplu, substantivul "băiat" este la genul masculin, iar "fată" este la genul feminin. Există însă și excepții la această regulă, precum "carte" care este la genul feminin, deși terminația sa este la singular la fel ca și "băiat".

Substantivele la genul neutru sunt mai rare în limba română și sunt utilizate în general pentru obiecte fără un gen bine definit, cum ar fi "ou", "ouă" sau "păianjen".

Este important să cunoaștem genul substantivelor pentru a putea folosi corect articolul hotărât sau nehotărât, precum și pronumele corespunzător. De exemplu, pentru a se referi la "băiat" se folosește "el", iar pentru "fată" se folosește "ea".

Numărul substantivelor

Numărul substantivelor din limba română poate fi singular sau plural, arătând astfel numărul obiectelor despre care se vorbește. Substantivele la singular se referă la un singur obiect, în timp ce substantivele la plural se referă la mai multe obiecte.

Exemple de substantive la singular sunt: masă, casă, om, floare, cartea, etc. Acestea se referă la un singur obiect sau entitate.

Exemple de substantive la plural sunt: mese, case, oameni, flori, cărți, etc. Acestea se referă la mai multe obiecte sau entități.

Există și câteva excepții în care pluralul unor substantive nu se formează prin adăugarea sufixului "-uri", cum ar fi "om" (la plural "oameni") și "frate" (la plural "frați"). În cazul acestor substantive, există anumite schimbări la nivelul rădăcinii sau a desinenței pentru a indica pluralul.