Orice ideea sau gând care revine și tulbură spiritul
este cenzurată de conștient în faza de început când nu a apucat să se înrădăcineze.
Freud a explicat pe înțelesul tuturor că este ca în cazul unei conferințe la care se prezintă un turbulent cu scopul de a bulversa lucrările în desfășurare.
Când conștientul este treaz, ia pe sus obsesia și o da afară. O duce cât mai departe de sala care reprezintă repetiția finală înainte de reprezentația publică.
O vreme, totul se desfășoară normal, dar obsesia insistă. Fie că găsește un binevoitor care să o reintroducă garantând pentru ea, fie că se îmbracă ea în haine de normalitate revine.
Conștientul cenzurează cât este ajutat de voință.
Uneori fiindcă socializăm, nu dăm voie obsesiei să ne facă de rușine, dar când îmbătrânim nu mai depunem niciun efort să mascăm nimic și lucrurile scapă de sub control.
Un om sănătos are resurse să lupte cu obsesiile de orice fel și să-și tempereze pornirile.
O face pentru sănătatea sufletului său și pentru binele celor din jur, fiindcă un derapaj afectează pe toți din jurul celui care alunecă din punct de vedere comportamental ca in trafic...
