Cometa care a ciocnit Terra

În anul 5107 îC, imgerii jupiterieni şi cei marţieni ştiau din calcule astronomice, că de planeta Marte şi apoi ocolind Soarele, de Terra şi de Lună atunci şi acest astru o planetă, se apropia Cometa potopiană.

Încă de atunci se cunoşteau cu mare precizie dezastrul pe care-l va face contactul cu Cometa potopiană atât al planetei Marte cât şi al Pământului şi al Lunei. Acesta ar fi un argument să credem într-o catastrofă naturală nu într-o dirijare a catastrofei. Oricum însă, marţienii erau interesaţi să transfere pe Terra o cât mai multă avuţie pentru a fi salvată de stihia cerului pentrucă încă mai aveau la dispoziţie 600 de ani tereştri sau 322 de ani marţieni şi fără îndoială aici exista deja un ecosistem care le convenea, cunoscând că Potopul va avea totuşi efecte limitate pe Terra.

Fără îndoială, putem crede că în 322 de ani marţieni, având în vedere tehnica de care dispuneau, ar fi putut face adevărate oraşe submarţiene în care poate mai trăiesc şi astăzi la un nivel tehnologic inimaginabil şi pur şi simplu nici nu ne bagă în seamă. Dacă ipoteza că se foloseau de Lună ca staţie intermediară este adevărată, atunci şi în adâncurile acesteia există astăzi elemente sublunare hibride ale acelei supercivilizaţii.

După textul biblic apare o variantă, aproape incredibilă, dar sursa lasă să se înţeleagă că ar fi putut avea loc şi aşa ceva. Marţienii erau foarte bine puşi la punct cu tehnica militară şi tehnologia spaţială bazată pe propulsie, revendicând supremaţia asupra Terrei. Jupiterienii depăşiseră de mult faza confruntărilor militare, erau în general mult mai paşnici, dar dispuneau de o tehnologie spaţială mult mai avansată bazată pe trapulsie. Deşi au fost perioade de colaborări între cele două supercivilizaţii tehnologice, jupiterienii „supăraţi” pe colaborarea dintre oameni şi marţieni, vor să nimicească Pămîntul cu tot ce era rău pentru ei. Prilejul îl oferă apropierea de Terra şi de Marte a unei Comete.

Realizează „vectori trapulsori” de schimbare a traiectoriei Cometei către Marte pentru ai absorbi atmosfera şi apoi spre Terra pentru ceace Biblia numeşte Potopul. In urma impactului, au apărut deşerturile din centura tropicală, exemplu SAHARA, dar din nefericire a avut loc şi distrugerea totală a BAZEI JUPITERIENE. Zona Sud Americană, unde se presupune că au avut marţienii baza, a fost mai puţin afectată direct, aceştia putând relua destul de repede unele activităţi pe Pămănt, cu tehnica pe care au transportato aici înainte de Potop. Planeta Marte şi Luna erau deja pustii şi fără atmosferă propice ecosistemelor, după Potop.

Începând cu anul 5107 î.e.n., se dezvoltă adevărate şantiere navale, care încă de la început , vor construi nave destul de mari, ajungînd înainte de POTOP la dimensiuni apreciabile, de 45 metri lungime, 18 metri lăţime şi 11 metri înălţime, dispuse pe trei nivele şi închise ermetic. Scopul acestor „submarine de suprafaţă”, (Arca lui Noe) era acela de a salva omenire şi vietăţi.



Descopera
Cometa care a absorbit atmosferele de pe Marte si Luna si a ciocnit Terra
Share
Tweet
Share
Email

În anul 5107 îC, imgerii jupiterieni şi cei marţieni ştiau din calcule astronomice, că de planeta Marte şi apoi ocolind Soarele, de Terra şi de Lună atunci şi acest astru o planetă, se apropia Cometa potopiană.

Încă de atunci se cunoşteau cu mare precizie dezastrul pe care-l va face contactul cu Cometa potopiană atât al planetei Marte cât şi al Pământului şi al Lunei. Acesta ar fi un argument să credem într-o catastrofă naturală nu într-o dirijare a catastrofei. Oricum însă, marţienii erau interesaţi să transfere pe Terra o cât mai multă avuţie pentru a fi salvată de stihia cerului pentrucă încă mai aveau la dispoziţie 600 de ani tereştri sau 322 de ani marţieni şi fără îndoială aici exista deja un ecosistem care le convenea, cunoscând că Potopul va avea totuşi efecte limitate pe Terra.

Fără îndoială, putem crede că în 322 de ani marţieni, având în vedere tehnica de care dispuneau, ar fi putut face adevărate oraşe submarţiene în care poate mai trăiesc şi astăzi la un nivel tehnologic inimaginabil şi pur şi simplu nici nu ne bagă în seamă. Dacă ipoteza că se foloseau de Lună ca staţie intermediară este adevărată, atunci şi în adâncurile acesteia există astăzi elemente sublunare hibride ale acelei supercivilizaţii.

După textul biblic apare o variantă, aproape incredibilă, dar sursa lasă să se înţeleagă că ar fi putut avea loc şi aşa ceva. Marţienii erau foarte bine puşi la punct cu tehnica militară şi tehnologia spaţială bazată pe propulsie, revendicând supremaţia asupra Terrei. Jupiterienii depăşiseră de mult faza confruntărilor militare, erau în general mult mai paşnici, dar dispuneau de o tehnologie spaţială mult mai avansată bazată pe trapulsie. Deşi au fost perioade de colaborări între cele două supercivilizaţii tehnologice, jupiterienii „supăraţi” pe colaborarea dintre oameni şi marţieni, vor să nimicească Pămîntul cu tot ce era rău pentru ei. Prilejul îl oferă apropierea de Terra şi de Marte a unei Comete.

Realizează „vectori trapulsori” de schimbare a traiectoriei Cometei către Marte pentru ai absorbi atmosfera şi apoi spre Terra pentru ceace Biblia numeşte Potopul. In urma impactului, au apărut deşerturile din centura tropicală, exemplu SAHARA, dar din nefericire a avut loc şi distrugerea totală a BAZEI JUPITERIENE. Zona Sud Americană, unde se presupune că au avut marţienii baza, a fost mai puţin afectată direct, aceştia putând relua destul de repede unele activităţi pe Pămănt, cu tehnica pe care au transportato aici înainte de Potop. Planeta Marte şi Luna erau deja pustii şi fără atmosferă propice ecosistemelor, după Potop.

Începând cu anul 5107 î.e.n., se dezvoltă adevărate şantiere navale, care încă de la început , vor construi nave destul de mari, ajungînd înainte de POTOP la dimensiuni apreciabile, de 45 metri lungime, 18 metri lăţime şi 11 metri înălţime, dispuse pe trei nivele şi închise ermetic. Scopul acestor „submarine de suprafaţă”, (Arca lui Noe) era acela de a salva omenire şi vietăţi.

6.15. Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe, şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinlăuntru şi pe din afară

6.16. Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şI treizeci de coţi în înălţime.

6.16. Să faci corabiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în laturea corabiei; şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.

O dată cu POTOPUL din anul 4507î.e.n. a dispărut întreaga tehnică a PIONERATULUI OMENIRII. Singurul lucru esenţial care s-a păstrat după POTOP a fost mutaţia genetică OMUL.

* PIRAMIDELE, care sînt construcţii ale Pioneratului, au devenit morminte abia în şi după momentul ciocnirii Pămîntului cu Cometa. PIRAMIDELE au fost construcţii realizate special sub formă de “pene” pentru acest eveniment, pentru a rezista Potopului, ciocnirii cu Cometa. }n Piramide au fost salvate materiale genetice, omenire şi biblioteci cu informaţii ale vremii. La construirea PIRAMIDELOR şi al altor minuni antice a fost folosită tehnică extraterestră dar şi “ridicătoare” construite pe pămînt sub forma unor baloane din pielea animalelor de prima fătare al căror piei erau tăbăcite şi apoi lipite pe schelete de lemn, baloane cu ajutorul cărora puteau ridica şi transporta sarcini mari chiar si pentru zilele noastre.

* În scopul salvării vieţi au fost construite vase speciale pe cîteva lacuri, adevărate „submarine de suprafaţă” care puteau fi închise ermetic, la adăpost de marile furtuni şi cutremure care au precedat Potopul. Cea mai mare flotilă a fost cea construită de jupiterieni pe lacul Van din Podişul Armeniei, căreia Biblia îi spune simplu ARCA LUI NOE. Alte flotile au fost construite şi pe lacurile Rizaeh din Iran şi Sevon din Armenia şi în jurul Mării Caspice..

* Viaţa a fost salvată şi in adăposturile naturale oferite de peşteri. Pentru zona Carpaţilor şi Balcanilor, unul dintre cele mai puternice centre de salvare şi relansare a vieţii a fost oferit de peşterile din munţii Carpaţii Apuseni. Aşadar, pe strămoşul nostru îl vedem cu ochii amintirilor străvechi ieşind din peşterele Carpaţilor Apuseni începînd cu anul 4507î.e.n.. Strămoşul nostru a relansat viaţa pentru o mare parte a Europei de azi şi din acest punct de vedere, sîntem unul dintre cele mai vachi popoare din ISTORIA pre şi post POTOPIANĂ.

POTOPUL a însemnat o mare masă de materie cosmică adusă pe Pămînt, la temperaturi foarte scăzute, mult sub temperatura de îngheţ a apei. Cantitatea de materie cosmică a fost atît de mare, încît, nivelul oceanelor şi mărilor a crescut cu 10,5 metri în 150 de zile. Materia cosmică a însemnat 320 de miliarde de tone masă suplimentară îngheţată ajunsă pe Pămînt!

Geneza Cap 6.

6.13 Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul” oricărei făpturi este hotărât inaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.

6.17 Şi iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ , ca să nimicească orice făptură de supt cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri.



Pe planeta Marte era sfârşitul verii, pe Terra era sfârşitul toamnei. Din Cosmos se îndrepta spre Marte Cometa potopiană care avea să-i absoarbă întreaga atmosferă. În data de 13 Novembrie 4508î.e.n., înainte cu numai o zi marţiană, Cometa a intersectat traiectoria planetei Marte, lăsând în urma ei pulberea din coada care o urma. După o zi, Marte intră în acest „nor” şi după numai 7 zile marţiene iese din el fără atmosferă propice vieţii, în timp ce Cometa îşi urma traiectoria de ocolire a Soarelui. După alte zile de drum cosmic, traiectoria Cometei a fost curbată, viteza frânată de atracţia Soarelui şi apoi influienţată de atracţia Terrei. Forţa de atracţie a Terrei asupra Cometei, datorită distanţei relativ din ce în ce mai mici dintre acestea, devine atât de puternică încăt, începând din 10 februarie 4507 î.e.n., Cometa începe o mişcare de urmărire cosmică a Terrei. Din cauza reflexiei razelor solare de către coada Cometei, pe Terra dispare practic noaptea. Această urmărire cosmică apropiată, a durat 7 zile, până în data de 17 februarie.

Aşa cum arată textul biblic, Cometa a lovit Terra în data de 17 februarie 4507 î.e.n. Cu o noapte mai înainte însă, Luna intră în „norul” din coada Cometei, de unde va ieşi fără atmosferă precum planeta Marte.

Emisfera Nordică în seara zilei de 17 Februarie 4507 î.e.n.. Deasupra actualului deşert Gobi s-a abătut Potopul: capul Cometei în flăcări, aprins de frecarea cu atmosfera, atinge tangenţial Pământul măturând totul în cale lui până la poalele munţilor Himalaia. Mingea de gheaţă cosmică în interior şi de foc în exterior în rostogolirea ei loveşte munţii Himalaia şi ricoşează ca de pe o trambulină, într-o mişcare ascensională, care se înalţă la mare altitudine deasupra Pământului, trecând în zbor peste podişul Iranian, golful Persic, peninsula Arabia şi marea Roşie, deasupra căreia atinge altitudinea maximă. De aici începe o mişcare bruscă de cădere liberă ciocnind Africa în locul unde astăzi regăsim deşertul Sahara, suprafaţă pe care a fost distrus întreg relieful ca urmare a presiunii enorme de contact din momentul ciocnirii, părţi din cometa spartă întinzându-se pe o mare suprafaţă, ajungând în mările apropiate şi în oceanul Atlantic. Prăbuşirea cozii Cometei continuă toată noaptea deasupra Terrei, ajungând după 18 ore în sensul de rotire a Pământului în jurul axei proprii, să se prăbuşească în final peste actualul podiş Colorado, deşertul Mojave dispărând apoi în oceanul Pacific.

La contactul cu apa mărilor şi a oceanelor, din cauza temperaturii de sub zero grade a materiei cosmice ajunse pe Terra, s-a atins punctul triplu critic al apei când s-a evaporat o mare cantitate de apă, începând ploile descrise în textul biblic:

Geneza cap.7…7.11.

În anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceia s-au rupt izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor.

7.12. Ploaia a căzut patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

Anul 4507î.e.n., reprezintă anul în care s-a schimbat faţa Pămîntului, cu tot ce a conţinut ea de la ÎNCEPUTURI şi pînă atunci. Torenţii acelui an au acoperit cu nămol tot ce a construit omul înainte de POTOP, în anii lui de pionerat terestru.

Pe plan psihologic a avut loc o zdruncinare de caracter. Pentru toate generaţiile de după Potop şi până în zilele noastre, s-a păstrat întipărită frica faţă de noapte, de cerul nopţii, din care „s-a desprins o Stea şi a ucis o Lume”! Cu şapte zile înaintea ciocnirii, pe măsură ce Cometa se apropia de Terra, din cauza strălucirii cozii ce reflecta razele Soarelui, noaptea a dispărut.

Plutea în aer SFÎRŞITUL. În acele şapte zile şi şapte nopţi de teroare cosmică luminoasă, în întreaga fiinţă umană s-a produs o zdruncinare de caracter, apărînd orbirea nocturnă şi frica faţă de cosmos, frică şi orbire nocturnă ce s-a transmis genetic din generaţie în generaţie pînă în zilele noastre. În momentul intrării Cometei în atmosferă, din cauza frecării uriaşe, aceasta s-a aprins parţial. Presiunea atmosferică în faţa Cometei care se prăbuşea, a provocat o nudă de şoc ca un megatzunami atmospheric care a culcat totul la pămînt.

POTOPUL reprezintă o mare enigmă, nu prin fenomenul ciocnirii în sine. Sînt formule de calcul foarte bine puse astăzi la punct de către fizică şi este suficient să introducem valoarea maselor şi viteza corpurilor care s-au ciocnit, pentru a pute obţine toate rezultatele fizice ale impactului. Dar enigma este alta: DE CE? De ce Cometa a pustiit planeta Marte, Luna şi a lovit Pămîntul? Dar iată varianta biblică:

Geneza cap.6

6.3 Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămîne pururea în om, căci omul nu este decît carne păcătoasă: totuş zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani”.

Aici textul biblic face referire la omenire născută şi crescută din încrucişare dintre pământeni şi marţieni, pentrucă 120 de ani înseamnă de fapt o medie aproximativă între durata de viaţă a humanoizilor marţieni şi ai celor tereştri. Această colaborare să fi produs oare atâta mânie jupiterienilor?

Şi mai departe din aceiaşi sursă:

…

6.4 Uriaşii erau pe pămînt în vremurile acelea, şi chiar după ce s-au împreunat fii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, şi le-au născut ele copii: aceştea erau vitejii cari au fost în vechime, oameni cu nume.

Studiat cu multă atenţie textul biblic, deducem că uriaşii erau marţienii care se amestecau tot mai mult în treburile noilor pământeni care deja au obţinut copii cu fetele oamenilor şi care aveau rezultate vitejeşti în cucerirea Terrei.

Şi mai departe din aceiaşi sursă:

6.5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pămînt, şi că toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.

6.6 I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pămînt, şi S`a mîhnit în inima Lui.

6.7 Şi Domnul a zis: Am să şterg de pe faţa pămîntului pe omul pe care l-am făcut, de la om pînă la vite, pînă la tîrîtoare şi pînă la păsările cerului; căci îmi pare rău că i-am făcut”.

Cu vreo şase sute de ani mai înainte de POTOP, adică de prin anul 5107î.e.n., o misiune spaţială marţiană, intră în conflict cu jupiterienii şi cu abia apăruta civilizaţie a omului. Textul biblic pledă spre o ciocnire dirijată a Cometei cu Pămîntul, dar eu încă nu pot să-mi închipui ce tehnologie stăpâneau atunci jupiterienii pentru a putea deturna un bolid cosmic de 320 miliarde de tone la o viteză de zeci de mii de km pe oră, numai pentru a absorbi atmosfera planetei Marte, a Lunei şi a provoca catastrofa inimaginabilă, POTOPUL. Poate conoaşterea acestei tehnologii ne-ar face să putem stăpâni ce a mai rămas promiţător pentru viaţă în sistemul nostru solar planetele VENUS şi MERCUR, care, prin similitudine, abia străbat Ziua întîi .

Pentru a rezista ciocnirii, oamenii au construit PIRAMIDELE, adevărate pene ridicate cu vîrful spre cer. Dacă vreţi o comparaţie pe înţelesul toturor, împlântaţi un cuţit (piramida) cu mânerul în pământ şi apoi aruncaţi un bostan în el; cuţitul (piramida) va rezista, dar bostanul (cometa) se va sparge.

Cu mult timp înaintea celor şapte zile şi nopţi de teroare cosmică luminoasă, nopţile au început să fie din ce în ce mai luminoase, lumina zilei din ce în ce mai arzătoare. In acele zile şi nopţi de aşteptare a morţii cu ochii deschişi, strămoşii noştri ne-au lăsat amintire direcţia din care venea Cometa, cioplind şi orientînd complexul de Statui din Insula Paştelui cu faţa spre direcţia din care venea aceasta.

Autor: Ioan Micu – Potopul de apă