Le poţi auzi ? Poţi Auzii sufletele oamenilor răpite de valurile timpului ? Poţi auzii ţipetele celor care au fost prinşi în umbrele trecutului? Desigur că îi poţi auzii , doar şi tu eşti pe cale să ajungi acolo , nu-i aşa ? Mai poţi să te salvezi din acel abis ? Mai poţi auzii plânsetele celor care îşi doresc să te revadă din nou ? Nu,nu îi mai poţi auzii , doar o singură chemare , iar sufletul tău se simte neliniştit , o singură chemare se aude de departe . Nu este a mamei tale , a tatălui tău , a rudelor ,  a prietenilor , ci a iubirii , a speranţei de mâine . Tot ce a ajuns spre final e pe cale să se termine , tot ce e pe cale să înceapă va definii întreaga ta existenţă . Şi da, ştiu că te-ai ucis cu fiecare gând , cu fiecare mişcare , cu fiecare sentiment .. Ştiu că ţi-ai negat propria existenţă , ştiu că te-ai luptat până la final , ştiu că ai supravieţuit atâta timp numai pentru a-ţi găsii chemarea . Ştii ce te-a trădat ? Umbra ta , ochii tăi . Acei ochii căprui sclipitori , care strălucesc în lumina lunii , te-au trădat de nenumărate ori , nu “ei” au făcut-o pentru că au vrut , ci tu singură ai cerut ajutorul , dar nimănui nu i-a păsat . Aşa că ei au continuat să caut mult mai departe , mult mai adânc ..Şi în continuare ei mereu caută , aceea persoană ,aceea fiinţă care le va da o şansa , aceea existenţă care nu te va nega niciodată , care te va iubi chiar şi cu cea mai mică fărâmă de întuneric .