Şi da, toate îşi au un început chiar dacă nu este exact ceea ce ne dorim. Am să scriu Ceva personal , ceva care consider că ar trebui spus , dar nu sunt sigură de ceva . Acel ceva mă opreşte de fiecare dată să continui ce mi-am propus . Mulţi mă vor judeca, mulţi vor considera că ce voi scrie nu va fi pe gustul lor , dar asta este . Niciodată nu vom avea aceleaşi gusturi când vine vorba de mâncare , de muzică , de oamenii , de idei . Suntem diferiţi şi asta e bine . Tind să cred că omul a uitat că viaţa este frumoasă , că persoanele de lângă noi trebuie să fie apreciate cât mai mult posibil , astfel încât să nu pierdem din vedere că nimic nu rămâne lângă noi pe vecie . Ce încerc să spun este că :Apreciază pe cei care sunt lângă tine , preţuieşte fiecare moment , distreazăte , zâmbeşte şi uită în momentele alea cât de grea este viaţa . Lasă totul să decurgă de la sine , nu te mai istovi să înţelegi de ce X ţi-a făcut lucrul ăla , de ce Y nu ţi-a răspuns la mesaje .  Viaţa e frumoasă!  Totul este simplu , numai dacă ştii cum să tratezi situaţia , dacă ştii cum să reacţionezi . Totul depinde de tine şi numai de tine . Spun asta din propria mea experienţa , dacă aş fi reuşit şi eu la momentul respectiv să îmi ascult sfaturile , să petrec mai mult timpul cu cei de lângă mine fără să mă gândesc la trecut , atunci nu aş fi ajuns aici , singură în camera asta afurisită , întrebându-mă ce-mi rezervă ziua de mâine sau mai bine zis dacă mai merită să continui aşa .
Mereu am crezut în oamenii , asta a fost cea mai mare greşeală a mea , dar asta e partea a două a poveşti . Niciodată nu m-am îndoit de ei decât în momentul când le-am văzut adevărata faţă , când am văzut de ce sunt în stare . Sunt în stare să distrugă , să calce în picioare pe oricine şi orice numai ca să ajungă la ceea ce îşi doresc , nu e ceva nou , dar de obicei vedeai în filme chestia asta , nu în realitate . E ceva banal să crezi într-un om ca mai apoi să realizezi că nu e aşa cum te aşteptai . Cred că aceasta ar fi o introducere, în mare parte, a lumii pe care eu o consideram divină până în momentul când “a bunch of people” au distrus totul .
Hey, hey să nu te descurajezi niciodată copile , e frumoasă lumea . Eu nu am găsit încă persoana potrivită , nu am fost lângă cineva care mă iubeşte şi de aceea m-am lăsat pradă disperării , dar tot nu am uitat cine sunt . Aş vrea să dau timpul înapoi să schimb ce am devenit ,dar asta ar însemna să arunc tot ce am reuşit să realizez pe ceva nesigur . Nu am reuşit să realizez multe , doar un liceu bun şi nişte prietenii pe care nu-i voi uita niciodată . Nu îi voi ţine minte pentru momentele proaste , ci pentru cele care mi-au umplut inima de iubire şi fericire , parcă şi acum îmi aduc de ce am simţit prima dată când am citit scrisoarea de la prietena mea din Cluj . Totul se schimbă , nimic nu rămâne la fel indiferent de ce vom face . E ceva trecător , efemer cum obişnuia să-mi spună tatăl meu . Nu mă mai plâng de nimic , asta e , tot cea fost a fost . Chiar dacă lumea nu e mereu ceea ce pare , trebuie să ne găsim mereu curajul să ne afirmăm , să luptăm pentru ceea ce ne dorim şi mai ales pentru a ne proteja de cei răi .
“The world is not always pink , it’s more dark and white.”
Ştii m-aş ascunde undeva departe de lumea asta , m-aş împotrivi cu desăvârşire să mai fac parte din ea . E greu să ai mereu obligaţii faţă de cei din jur , e greu să îndeplineşti orice poruncă care ţi se spune şi să trăieşti mereu în aşteptările altora , doar pentru că nu ai vârsta legală să îţi propui singur ceva sau să iei decizii de unul singur . Este şi mai greu să trăieşti între două lumi , să trăieşti departe de realitate . Nu este că vrei tu sau aşa ţi-ai propus , încetul cu încetul începi să îţi pierzi speranţa , începi să urăşti lumea de afară fără să îţi dai seama . Am învăţat multe , am pierdut multe , am luptat , am plâns , am zâmbit , dar niciodată nu am reuşit să fiu împlinită cu adevărat .. Nu mai vreau nimic , vreau doar să stau fără să vorbesc cu nimeni , fără să mai fac nimic , doar aşa .. Dacă mă va întreba cineva ceva n-am să-i mai răspund . Totul este al meu , tot ce simt nu poate fi trăit de nimeni altcineva . Nimeni nu poate să-mi ducă povara , decât eu singură . Eu singură pot decide ce trebuie să fac , dar nu mai vreau să lupt , toate motivele mele sunt moarte , fiecare părticică din mine vrea să fie îngropată ca să poată să renască din nou .