Orasul asta e plin de culori si de sunete. E sfarsit de octombrie si ninge. Vantul e rece si aspru. Ca el. Dar imi calmeaza emotiile si imi limpezeste mintea. Ma aflu intr-o multime de oameni agitati si grabiti. Femeile imbracate cu haine de stofa lungi si largi cara sacose grele. Copiii alearga incercand sa prinda fulgii de zapada, inainte sa atinga solul si sa se topeasca.
Sunt confuza. Si obosita. E o oboseala care nu trece cu somn. Sunt prea multe intrebari la care nu gasesc raspunsuri. M- a surprins comportamentul lui. A fost prima noastra cearta?! I am descoperit o latura pe care nu as fi vrut sa o descopar. Autoritara. Dominatoare. El are asteptari de la mine. Cum au toti celilalti. Si vrea ca eu sa fiu conform acelor asteptari. E dureros sa constat ca doreste atat de mult sa ma schimb.
Ma proiecteaza in viitor si ma place pentru ce crede el ca as putea fisi nu pentru ce sunt...
Toamna trecuta era soare. Timpul s-a scurs si s-a implinit un an de cand sunt aici. Am strans in suflet multe amintiri. Am zambit sincer si am ras cu pofta, am plans cu lacrimi fierbinti sau fara lacrimi deloc. Am dorit, m- am bucurat, am sperat. Am daruit si am primit mai mult decat am dat. Ma proiecteaza in viitor si ma place pentru ce crede el ca as putea fi
Astazi, am desfacut panglica de la o cutie cu vise indraznete si i le am prezentat.
Sunt promisiunile facute unui suflet de copil...
Si vreau sa le indeplinesc. Rand pe rand sau toate odata.
- Nu o sa reusesti.
Imi scutur capul cu incapatanare sa indepartez ideea. E tarziu. Si e frig. Am mainile inghetate si constat ca lumea din jur s-a retras. Ma opresc din drum sa ma intorc acasa.
Aici nu exista acasa.
