A trecut mult timp de cand nu am mai scris. Si azi, frigul diminetii imi limpezeste gandurile, in timp ce soarele stralucitor ma indeamna la planuri marete. Sunt obosita, mai putin confuza si optimista.  E un contrast placut intre emotiile mele.

Am abandonat un proiect caruia entuziasmata i am dat contur. Si recunosc, am trisat constant in scris, incapabila fiind sa umplu pagini atunci cand am trait in stari de fericire sau de tristete.



"- Am observat, tu scrii bine cand esti ranita."

- Si asta e explicatia pentru care o faci...? de dragul scrisului. ii raspund sarcastica si el zambeste plin de sine...



Iarna asta, jocurile copilariei au fost inlocuite de jocuri ale caror reguli nu le am stiut.  Sesiuni de shopping. Sesiuni de plans. Lacrimi cat sa umple o cada intreaga. Viata mi a demonstrat ca poate fi mai incapatanata decat mine. 


Deziluzii, resemnari. Sentimente intense si cele mai frumoase cuvinte. Un amalgam care m-a maturizat (?)


Se sfarseste un anotimp. Iar, final lui e celebrat cu mult extaz. Pustietatea e inlocuita de culori si zile insorite. Apar zambete largi pe fete ascunse sub ochelari de soare.



Un sezon se stinge. Dar nu a fost oare indispensabila asprimea lui?