Câteodată, cumva, am senzația că mare parte din blogul meu e făcut pentru tine. Și asta de dinainte să știu că exiști.
Sau în așteptarea ta.

Dar, dacă te simți, n-o mai face. Nu e pentru tine pe bune, nu e în așteptarea ta specifică. E... vorba de Ideea ta. Ok, nici ideea ta, ci ideea sub care ai apărut în viața mea. Puteai să fi oricine și tot aia era. Sau poate nu, poate ideea asta a apărut pentru că ești fix tu și ăsta e genul ăla de lecție ca la școală. Știi tu, la o materie care nu-ți place, dar o lecție care în sfârșit ți-a captat interesul. Și e al dracu de fascinant.

Sincer, oricât de stupid e, eu sunt mulțumită. Contemplativă, dar mulțumită. Și asta ar trebui să fie suficient.