Se pare ca m-am schimbat.
Se pare ca am pierdut un prieten.
Daca l-am pierdut, probabil nu mi-a fost niciodata prieten.
Daca nu, o sa ne intalnim in continuare la bere razand ca prostii de relele ce trec...
Vezi tu, prietene, nu-mi pasa chiar daca vi sau pleci, ma simt bine singur chiar daca imi place sa rad de tine cand ti se pierd visele pe care le construiesti cu o seriozitate care ma amuza teribil.
Daca o sa ne desparta ea?
Cine stie?
Cui ii pasa?
Mie...nu.
Sufera tu, eu sunt prea gol pe dinauntru sau poate sunt doar plictisit sa-mi mai pese de lucrurile pe care toti le considerati normale.
Si ce daca nu am fost corect?
Crezi ca tu ai fost?
Sau ea..?
Oricum e prea tarziu pentru unele, prea devreme pentru altele...care unele, care altele...ba...nu fi prost, e doar un joc la care ai iesit pe locul doi, iar eu...ei bine, eu sunt jocul...daca m-am schimbat, regulile au ramas aceleasi...eu primul, mereu primul...restul...cum vor ei.
Inca refuzi sa spui ca omul din fata ta e un egoist.
Deschide ochii, ti-am calcat visele in picioare, ti-am aratat  ca cel mai drag gand al tau e agatat de o curva, ca visele tale sunt flegme in ochii altora, ca nimanui nu-i pasa de tine, nu in felul in care ai vrea tu.
Astazi ma urasti, cine stie in ce fel si cat de mult...totusi nu ai curajul sa imi spui un adevar atat de simplu, atat de banal ca eu sunt vinovat pentru himera spulberata la care tineai atat de mult.
Ti-am deschis ochii, iar daca asta inseamna ca am pierdut un prieten sunt multumit.
Da, eu am gresit...dar tu?