Cuvinte scrise la betie.
Cuvinte seci, cuvinte care vor sa nasca o betie de cuvinte.
M-am imbatat cu apa plata, apa plata cu clor de la robinet, balsam pentru suflet si minte.
Aberez?
Nu. Incerc sa incep sa scriu ceva, ceva nou, nu despre mine, nu pentru mine, incerc sa-mi ingrop egoismul, narcisismul si egocentrismul in aceeasi groapa.
Incerc sa scriu pentru tine, pentru elefantii tai, pentru fiecare pahar cu vodca pe care l-ai baut, pentru masoni si toate ordinele cavaleresti care te-au fascinat la inceput de blog.
Mai simplu ar fi sa spun ca incerc sa scriu pentru tine.
Da, adevarul e ca mi se rupe de masonii tai, dar tu, parca nu-mi esti atat de indiferenta.
Nu ma intreba de ce, nu pentru ca mi-ar fi greu sa-ti raspund, mai degraba ti-ar fi tie greu sa intelegi.
E ciudat cum mi-ai dat imboldul de a scrie din nou, faptul ca ti-ai pierdut elefantii intr-o seara mi-a adus aminte ca si eu mi-am pierdut un nu stiu ce fara nume, fara miros, fara gust dar fara de care ma simteam altfel.
Trist poate...singur mai degraba.
Si am inceput sa scriu...rar, mai rar decat mi-as fi dorit si prost, la fel de prost cum te-am obisnuit in rahaturile pe care le scrisesem deja. Apoi ai trecut din nou pe aici, alaturi de alte perechi de ochii ai citit randurile in care imi aruncasem frustrarile. Si chiar daca suna intr-un fel pe care nu-l gasesti in ceea ce am scris pana acum, mi-am zambit cand ti-am vazut comentariile, aveau in ele acel ceva, fara miros, fara gust pe care il pierdusem.
Dar acum avea un nume.
Numele tau Dedelino.