Încă de la începutul clasei a 12-a, eram probabil singura din clasă care nu știa la ce facultate să meargă sau dacă voiam să merg la facultate. Îi vedeam pe toți fiind fericiți că pleacă din oraș, că o să ajungă în Cluj, București, Iași și că viața lor o să se schimbe. Auzisem și de la prieteni cu 2 ani mai mare că facultatea e minunată, că o să întâlnești oameni noi, o să îți faci prieteni și că o să ai multe oportunități. I-am crezut și poate încă îi mai cred. 

Când am ajuns eu în poziția în care trebuia să aleg o facultate, că doar fiecare are și când un profesor te intreba la ce facultate mergi, parcă îți era rușine să spui că nu știi. Așa că am ales o facultate la care se intră destul de ușor, fără admitere, ci cu dosar. Tot ce mai conta era nota de la bacalaureat. Facultatea pe care am ales-o este Facultatea de Geografie și am ales doar pentru că îmi place geografia, dar în același timp pentru că nu aveam alte opțiuni și nu îmi plăcea altceva. Părinții mei erau fericiți, prietenii mei îți făceau planuri că o să stăm împreună când ajungem în Cluj, însă eu nu eram deloc entuziasmată că o să plec. Îmi era frică, încă îmi este și, chiar și astăzi, încă nu sunt sigură de ceea ce o să fac. 

Anxietatea a fost atât de prezentă în ultimele săptămâni încât am nevoie de o pauză. O pauză în care să pot gândi limpede, să nu mai plâng din cauza stresului și știu că mergând în Cluj nu o să pot să schimb nimic. Gândul că o să fiu acolo singură nu mă lasă să dorm, iar zilele care au trecut au fost ca un coșmar din care parcă nu mă mai trezesc. 

Ieri am aflat că nu o să mai stau cu o prietenă, aceeași prietenă cu care îmi făcusem atâtea planuri și, în momentul de fața, nu am loc unde să stău. Nu am intrat la cămin, iar gândul că o să stau cu o persoană necunoscută mă sperie prea tare. Știu că dacă nu o să fac ceva în privința aceasta o să înnebunesc și alături de mine o să fie și mama care deja nu e prea bine. 

Nu știu dacă ar trebui să renunț la facultate, să iau un an pauză și să reușesc cumva să îmi revin, sănătatea mintală să se îmbunătățească și să văd ce îmi oferă anul viitor, cum o să mă schimb sau cine știe ce. Sau să merg la facultatea anul acesta, să stau să învăț lucruri care nu o să îmi placă și să nu fie bine deloc pentru mine, pentru sănătatea mea. 

Tot ce îmi doresc în momentul de față e să fiu singură pe mine de viitorul pe care mi-l doresc, să fiu deschisă unor noi oportunități și anxietatea mea să nu fie atât de puternică pentru a putea să mă bucur de viață. Doar că mereu m-am gândit că dacă o să merg la o facultate care îmi place o să fiu nerăbdătoare, însă nu sunt și nu o să fiu nici când o să înceapă totul.