O legendă străveche spune că în apropierea Lacului Titicaca există o poartă prin care zeii vin şi pleacă de pe Terra. Deocamdată această uşă este ferecată, dar într-o zi se va redeschide şi zeii creatori se vor întoarce la bordul navelor solare.
Atunci o nouă eră va începe, iar oamenii se vor transforma şi îşi vor venera stăpânii.
La prima vedere această legendă este una oarecare, fără prea mare consistenţă. După cum ştim, orice legendă deţine un sâmbure de adevăr, fie el mare sau mic. În acest fel, poarta misterioasă există şi a fost descoperită din pură întâmplare de către un ghid, Jose Luis Delgado Mamani, care explora regiunea muntoasă Hayu Brand, 35 km de orașul Puno in Peru.
„Puerta de Hayu Marca” sau „Poarta zeilor/spiritelor” a fost sculptată într-o stâncă care are dimensiuni precise, şapte metri lăţime pe şapte metri înălţime, cu o mică intrare care măsoară doi metri înălţime.
Jose Luis Delgado Mamani, un ghid alpin din zonă, a descoperit structura în anul 1996. El declară în presă că „atunci când a văzut misterioasă poarta i-a venit să leşine”.
La puţin timp după ce ghidul montan a făcut descoperirea, zona a fost împânzită de arheologi şi istorici, care căutau diverse informaţii despre „Oraşul Zeilor„
Poarta Zeilor, locul de trecere într-o altă dimensiune
Poarta Zeilor a devenit imediat un loc controversat datorită faptului că numeroase legende circula în zona respectivă. De exemplu, în timpul invaziei spaniole, un preot incaş pe nume Amaru Muru şi-a părăsit templul luând cu el discul celor şapte raze. Acesta s-a îndreptat către Poarta Zeilor şi în urma unui ritual necunoscut a introdus discul într-un orificiu şi poarta s-a deschis. O lumină albastră a ieşit din poartă şi astfel preotul, împreună cu alaiul său, au reuşit să treacă în lumea zeilor.
Interesant este faptul că specialiştii care au analizat această construcţie megalitică au descoperit în lateralul ei un orificiu perfect rotund, de mărimea unui disc. Oare legenda preotului incaş să fie pe deplin adevărată?
Poarta Zeilor – Portaluri ascunse pe Terra
Chiar dacă la prima vedere pare o fantasmagorie, Poarta Zeilor seamănă izbitor de mult cu „Poarta Soarelui din Tiahuanaco„, dar şi cu alte cinci situri arheologice care sunt legate prin mai multe linii imaginare care formează o cruce ce străbate Lacul Titicaca.
Acestea par să fi fost cândva folosite în scopuri măreţe. Pentru că aşa cum am mai subliniat, legendele nu pot fi simple invenţii, care să nu prezinte măcar o urmă de adevăr, aceste porţi nu au fost altceva decât portaluri folosite de zei sau de creatori pentru a se deplasa cu rapiditate între anumite puncte de pe Terra sau chiar din Univers.
Oare nu este posibil ca dispariţia civilizaţiei mayaşe să se clarifice o dată pentru totdeauna astfel?
Până când istoria ne va prezenta o versiune mai bună, noi o să susţinem că mayaşii nu au dispărut ca prin minune sau din motive aberante, ci au folosit o astfel de poartă pentru a ajunge într-o lume mai bună, departe de decadenţa şi haosul pe care urmau să-l aducă conchistadorii spanioli.
Atunci o nouă eră va începe, iar oamenii se vor transforma şi îşi vor venera stăpânii.
La prima vedere această legendă este una oarecare, fără prea mare consistenţă. După cum ştim, orice legendă deţine un sâmbure de adevăr, fie el mare sau mic. În acest fel, poarta misterioasă există şi a fost descoperită din pură întâmplare de către un ghid, Jose Luis Delgado Mamani, care explora regiunea muntoasă Hayu Brand, 35 km de orașul Puno in Peru.
„Puerta de Hayu Marca” sau „Poarta zeilor/spiritelor” a fost sculptată într-o stâncă care are dimensiuni precise, şapte metri lăţime pe şapte metri înălţime, cu o mică intrare care măsoară doi metri înălţime.
Jose Luis Delgado Mamani, un ghid alpin din zonă, a descoperit structura în anul 1996. El declară în presă că „atunci când a văzut misterioasă poarta i-a venit să leşine”.
La puţin timp după ce ghidul montan a făcut descoperirea, zona a fost împânzită de arheologi şi istorici, care căutau diverse informaţii despre „Oraşul Zeilor„
Poarta Zeilor, locul de trecere într-o altă dimensiune
Poarta Zeilor a devenit imediat un loc controversat datorită faptului că numeroase legende circula în zona respectivă. De exemplu, în timpul invaziei spaniole, un preot incaş pe nume Amaru Muru şi-a părăsit templul luând cu el discul celor şapte raze. Acesta s-a îndreptat către Poarta Zeilor şi în urma unui ritual necunoscut a introdus discul într-un orificiu şi poarta s-a deschis. O lumină albastră a ieşit din poartă şi astfel preotul, împreună cu alaiul său, au reuşit să treacă în lumea zeilor.
Interesant este faptul că specialiştii care au analizat această construcţie megalitică au descoperit în lateralul ei un orificiu perfect rotund, de mărimea unui disc. Oare legenda preotului incaş să fie pe deplin adevărată?
Poarta Zeilor – Portaluri ascunse pe Terra
Chiar dacă la prima vedere pare o fantasmagorie, Poarta Zeilor seamănă izbitor de mult cu „Poarta Soarelui din Tiahuanaco„, dar şi cu alte cinci situri arheologice care sunt legate prin mai multe linii imaginare care formează o cruce ce străbate Lacul Titicaca.
Acestea par să fi fost cândva folosite în scopuri măreţe. Pentru că aşa cum am mai subliniat, legendele nu pot fi simple invenţii, care să nu prezinte măcar o urmă de adevăr, aceste porţi nu au fost altceva decât portaluri folosite de zei sau de creatori pentru a se deplasa cu rapiditate între anumite puncte de pe Terra sau chiar din Univers.
Oare nu este posibil ca dispariţia civilizaţiei mayaşe să se clarifice o dată pentru totdeauna astfel?
Până când istoria ne va prezenta o versiune mai bună, noi o să susţinem că mayaşii nu au dispărut ca prin minune sau din motive aberante, ci au folosit o astfel de poartă pentru a ajunge într-o lume mai bună, departe de decadenţa şi haosul pe care urmau să-l aducă conchistadorii spanioli.
