Fobiile sunt frici nejustificate, de care nu putem scăpa foarte ușor. De cele mai multe ori fobiile au cauze psihologice sau sunt bazate pe anumite întâmplări petrecute în copilărie.
Fobia este o teamă ilogică, de aceea, e considerată o tulburare de anxietate. Când situaţia devine gravă, persoană nemaiputând să ducă o viaţă normală, psihologii şi psihiatrii pot ajuta la atenuarea fricii, susţinând fobicul să-şi înfrunte teamă. Mai mult de 12% din populaţie experimentează cel puţin o fobie la un moment în viaţă. Fobiile fac parte din viața noastră și ele trebuie înțelese pentru a fi depășite!
Iată care sunt fobiile cele mai comune:
Claustrofobia, frica de spații strâmte
Se pare că există o predispoziţie genetică, 7% dintre oamenii find afectaţi sever de claustrofobie. Fobia se dezvoltă atunci când mintea face asocierea între locurile mici şi un pericol iminent. De exemplu, atunci când pacientul e pe întuneric şi nu găseşte întrerupătorul sau când se rătăceşte într-o mulţime. Terapia va urmări modificarea gândurilor distorsionate asociate cu frică. De exemplu, pacientul va înţelege că lifturile nu sunt periculoase, ci de ajutor, dacă vrea să meargă mai rapid.
Agorafobia, frica de mulțime
Agorafobia este frică morbidă de a avea un atac de panică într-o situaţie care este percepută a fi ruşinoasă: spaţii larg deschise, mulţimi. Persoana afectată evita locurile publice sau nefamiliare, supermarket-urile sau aeroporturile. În cazuri severe, se poate izola acasă. Debutul bolii are loc la 20-40 de ani şi e mai frecvenţă la femei. Deşi cauza exactă a agorafobiei nu este cunoscută, se pare că e mai legată de un mediu stresant şi abuzul de tranchilizante şi somnifere.
Tratamentul prin expunere la situaţiile stresante poate ameliora problema, mai ales dacă pacientul e însoţit de cineva de încredere. Gefirofobia, frică de a trece un pod, este dezvoltată de o experienţă personală sau citită despre poduri care s-au prăbuşit. Poate fi legată şi de frică de înălţimi sau spaţii deschise, drumuri prin tunele şi claustrofobie. Unele persoane trec de la o frică la alta sau se lupta cu ambele.
Lipofobia, frica de grăsimi
Lipofobia poate fi definită drept frică de grăsimile din alimente, devenind o noţiune răspândită mai ales în lumea mondenă. Este generată de teamă de a nu se îngraşă, dar şi de consecinţele negative asupra sănătăţii. Fobia este mai pronunţată la femei decât la bărbaţi, diferă în funcţie de cultură şi societate. Se manifesta prin evitarea grăsimilor, dar şi prin şedinţe excesive de fitness.
Acrofobia, frica de înălțime
Acrofobia este o frică de înălţime şi se declanşează atunci când persoana se uită în jos. Între 2 şi 5% din populaţia lumii suferă de această fobie, de două ori mai multe femei decât bărbaţi. Studiile recente arată că frica de a cădea sta la baza fricii de înălţimi. Asta în cazul în care nu e vorba de un eveniment traumatizant din trecut. Aceasta fobie se manifestă şi la copii foarte mici şi chiar şi la animale. Persoanele au senzaţia de panică, vor să se caţere pe ceva, nu au încredere în propiul simţ al echilibrului, încep să se clatine, transpira, au palpitaţii, plâng şi tipa. Se simt paralizaţi, le este greu să gândească o soluţie. Terapia acrofobiei constă în expunerea subiectului la înălţimi din ce în ce mai mari, fie în realitate, fie în spaţiul virtual.
Aviofobia, frica de avion
Aviofobia este frică de a fi într-un avion sau alt vehicul care zboară. Poate fi o fobie distinctă sau asociată mai multor fobii legate de zbor: claustrofobia (frică de spaţii închise), acrofobia (frică de înălţimi), frică de accidente şi deces, frică de a nu vomita, de a avea rău de mişcare, frică de atacuri de panică în locuri publice, frică de atacuri teroriste şi frica de turbulenţe. Un eveniment anterior traumatizant în spaţiul aerian sau un film pot declanşa frică de a zbura. Neînţelegerea legilor fizice ale zborului alimentează frică nejustificată de a zbura. Educaţia joacă un rol important în depastirea acestei frici.
Atichifobia, frica de eșec
Atichifobia sau frică de eşec, e cunoscută şi sub numele de anxietatea de performanţă. Se poate dezvolta la copiii ai căror părinţi au aşteptări prea mari de la ei. Sau poate apărea după un eveniment traumatic în care copilul a fost umilit. Este una dintre cele mai periculoase fobii, făcându-i bolnavului o viaţă oribilă. Acesta se simte complexat, demn de dispreţ şi nu are încredere în propriile puteri. Nu va face anumite lucruri decât dacă este 100% sigur de succes. Fobia poate fi vindecată prin atitudine pozitivă şi dorinţa de vindecare.
Astrafobia, frica anormala de tunet și fulger
Astrafobia e o frică anormală de tunet şi fulger. Poate fi dezvoltată de oameni şi de animale. O persoană cu astrafobie va fi anxioasa în timpul unei furtuni, chiar şi când înţelege că pericolul este minim. Există unele reacţii care sunt unice astrafobiei: ascunderea sub pat, masă, paturi, în baie, subsol sau dulap. Îşi acoperă urechile sau trage perdelele. Un semn că o persoană are astrafobie este interesul extrem faţă de buletinul meteo.
Fobia este o teamă ilogică, de aceea, e considerată o tulburare de anxietate. Când situaţia devine gravă, persoană nemaiputând să ducă o viaţă normală, psihologii şi psihiatrii pot ajuta la atenuarea fricii, susţinând fobicul să-şi înfrunte teamă. Mai mult de 12% din populaţie experimentează cel puţin o fobie la un moment în viaţă. Fobiile fac parte din viața noastră și ele trebuie înțelese pentru a fi depășite!
Iată care sunt fobiile cele mai comune:
Claustrofobia, frica de spații strâmte
Se pare că există o predispoziţie genetică, 7% dintre oamenii find afectaţi sever de claustrofobie. Fobia se dezvoltă atunci când mintea face asocierea între locurile mici şi un pericol iminent. De exemplu, atunci când pacientul e pe întuneric şi nu găseşte întrerupătorul sau când se rătăceşte într-o mulţime. Terapia va urmări modificarea gândurilor distorsionate asociate cu frică. De exemplu, pacientul va înţelege că lifturile nu sunt periculoase, ci de ajutor, dacă vrea să meargă mai rapid.
Agorafobia, frica de mulțime
Agorafobia este frică morbidă de a avea un atac de panică într-o situaţie care este percepută a fi ruşinoasă: spaţii larg deschise, mulţimi. Persoana afectată evita locurile publice sau nefamiliare, supermarket-urile sau aeroporturile. În cazuri severe, se poate izola acasă. Debutul bolii are loc la 20-40 de ani şi e mai frecvenţă la femei. Deşi cauza exactă a agorafobiei nu este cunoscută, se pare că e mai legată de un mediu stresant şi abuzul de tranchilizante şi somnifere.
Tratamentul prin expunere la situaţiile stresante poate ameliora problema, mai ales dacă pacientul e însoţit de cineva de încredere. Gefirofobia, frică de a trece un pod, este dezvoltată de o experienţă personală sau citită despre poduri care s-au prăbuşit. Poate fi legată şi de frică de înălţimi sau spaţii deschise, drumuri prin tunele şi claustrofobie. Unele persoane trec de la o frică la alta sau se lupta cu ambele.
Lipofobia, frica de grăsimi
Lipofobia poate fi definită drept frică de grăsimile din alimente, devenind o noţiune răspândită mai ales în lumea mondenă. Este generată de teamă de a nu se îngraşă, dar şi de consecinţele negative asupra sănătăţii. Fobia este mai pronunţată la femei decât la bărbaţi, diferă în funcţie de cultură şi societate. Se manifesta prin evitarea grăsimilor, dar şi prin şedinţe excesive de fitness.
Acrofobia, frica de înălțime
Acrofobia este o frică de înălţime şi se declanşează atunci când persoana se uită în jos. Între 2 şi 5% din populaţia lumii suferă de această fobie, de două ori mai multe femei decât bărbaţi. Studiile recente arată că frica de a cădea sta la baza fricii de înălţimi. Asta în cazul în care nu e vorba de un eveniment traumatizant din trecut. Aceasta fobie se manifestă şi la copii foarte mici şi chiar şi la animale. Persoanele au senzaţia de panică, vor să se caţere pe ceva, nu au încredere în propiul simţ al echilibrului, încep să se clatine, transpira, au palpitaţii, plâng şi tipa. Se simt paralizaţi, le este greu să gândească o soluţie. Terapia acrofobiei constă în expunerea subiectului la înălţimi din ce în ce mai mari, fie în realitate, fie în spaţiul virtual.
Aviofobia, frica de avion
Aviofobia este frică de a fi într-un avion sau alt vehicul care zboară. Poate fi o fobie distinctă sau asociată mai multor fobii legate de zbor: claustrofobia (frică de spaţii închise), acrofobia (frică de înălţimi), frică de accidente şi deces, frică de a nu vomita, de a avea rău de mişcare, frică de atacuri de panică în locuri publice, frică de atacuri teroriste şi frica de turbulenţe. Un eveniment anterior traumatizant în spaţiul aerian sau un film pot declanşa frică de a zbura. Neînţelegerea legilor fizice ale zborului alimentează frică nejustificată de a zbura. Educaţia joacă un rol important în depastirea acestei frici.
Atichifobia, frica de eșec
Atichifobia sau frică de eşec, e cunoscută şi sub numele de anxietatea de performanţă. Se poate dezvolta la copiii ai căror părinţi au aşteptări prea mari de la ei. Sau poate apărea după un eveniment traumatic în care copilul a fost umilit. Este una dintre cele mai periculoase fobii, făcându-i bolnavului o viaţă oribilă. Acesta se simte complexat, demn de dispreţ şi nu are încredere în propriile puteri. Nu va face anumite lucruri decât dacă este 100% sigur de succes. Fobia poate fi vindecată prin atitudine pozitivă şi dorinţa de vindecare.
Astrafobia, frica anormala de tunet și fulger
Astrafobia e o frică anormală de tunet şi fulger. Poate fi dezvoltată de oameni şi de animale. O persoană cu astrafobie va fi anxioasa în timpul unei furtuni, chiar şi când înţelege că pericolul este minim. Există unele reacţii care sunt unice astrafobiei: ascunderea sub pat, masă, paturi, în baie, subsol sau dulap. Îşi acoperă urechile sau trage perdelele. Un semn că o persoană are astrafobie este interesul extrem faţă de buletinul meteo.
