Sărbătorile zilei de 12 octombrie – Sfinții Prov, Tarah și Andronic și Sfântul Ierarh Cosma, episcopul Maiumei

Ortodoxe

Sf. Mc. Prov, Tarah şi Andronic; Sf. Ier. Cosma, episcopul Maiumei

Greco-catolice

Sf. m. Prob, Tarah şi Andronic

Romano-catolice

Ss. Serafim, călug.; Felix al IV-lea, pp.

Sfinţii Mucenici Prov, Tarah şi Andronic sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în ziua de 12 octombrie.

Au suferit martiriul în timpul persecuţiilor lui Diocleţian (284-305), în Tarsul Ciliciei.

Născut în Claudiopol, o cetate din Siria, Tarah era de neam roman şi a fost ostaş. Pentru faptul că era creştin a cerut să fie eliberat din armată.

Tarah era cel mai în vârstă dintre cei trei Sfinţi Mucenici. Prov era din Tracia, iar Andronic era fiul unuia dintre cei mai de frunte cetăţeni ai Efesului.

Au fost duşi la judecată înaintea antipatului Maxim (care avea şi rolul de judecător) şi, refuzând să-şi lepede credinţa în Hristos, au fost torturaţi şi scoşi în văzul mulţimilor pentru a fi sfâşiaţi de animalele sălbatice.

„Cruţă-ţi bătrâneţile tale şi ascultă porunca împăraţilor noştri ca să ai cinste de la mine. Apropie-te şi jertfeşte zeilor noştri, de vreme ce şi împăraţii care stăpânesc lumea se închină lor”, îl îndemna judecătorul pe Tarah. Şi Sfântul Tarah a răspuns: „S-au rătăcit, fiind înşelaţi de Satana”. (Vieţile Sfinţilor)

Prov, bătut fiind până s-a înroşit pământul cu sângele său şi spunându-i chinuitorul să ia aminte la trupul său, a răspuns: „Aceasta s-o ştii: atunci când trupul meu pătimeşte pentru Hristos, sufletul meu se tămăduieşte şi învie”. (Vieţile Sfinţilor).

Sfinţii Mucenici au fost duşi în privelişte mulţimii, pentru a fi omorâţi de fiare, dar au fost tăiaţi cu săbiile, la ordinul antipatului, căci animalele sălbatice nu s-au atins de sfinţi.

„Terentian, temându-se de Maxim Antipatul, se străduia să dea drumul asupra mucenicilor unei leoaice care era trimisă din Antiohia de Irod. Şi dând drumul la leoaică, priveliştea a înfricoşat pe cei adunaţi acolo, pentru că leoaica, fugind încoace şi în colo, voia să scape. Dar, venind la mucenici, şi-a plecat genunchii şi s-a culcat înaintea lui Tarah, iar el, alungând-o cu mâna, o întărâta ca să-l mănânce, dar leoaica stătea lângă Tarah de parcă era o oaie blândă. Şi s-a făcut zgomot mare atunci pentru acea minune. Şi Maxim Antipatul, încruntându-se şi mâniindu-se cumplit, a poruncit slujitorilor săi s-o întărâte pe leoaică. Şi leoaica, răcnind tare, s-a dus la uşă şi a început să roadă uşa cu dinţii. Şi poporul, temându-se, a început a striga: ‘Deschideţi uşa că leoaica o va sfărâma’. Maxim, mâniindu-se, a chemat pe Terentian şi i-a poruncit să-i ucidă pe sfinţii mucenici şi el i-a împuns cu săbiile şi a tăiat în bucăţi pe Tarah, Prov şi Andronic”. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)