Sărbătorile zilei de 5 septembrie – Sfântul Proroc Zaharia și Dreapta Elisabeta, părinții Sfântului Ioan Botezătorul

Ortodoxe

Sf. Proroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta, părinţii Sf. Ioan Botezătorul

Greco-catolice

Sf. pf. Zaharia, tatăl Înaintemergătorului

Romano-catolice

Sf. Tereza de Calcutta, călug.

Sfântul Proroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta, părinţii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 5 septembrie.

Sfântul Zaharia a fost preot în Ierusalim în timpul regelui Irod Idumeul. Era căsătorit cu Elisabeta, sora Sfintei Ana, mama Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Zaharia şi Elisabeta au fost drepţi înaintea lui Dumnezeu, iar dovada vieţii lor celei cinstite este naşterea Sfântului Ioan cinstitul şi slăvitul proroc, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului.

„Scris este că din rodurile lor îi veţi cunoaşte, că şi rodul pomului celui bun nu este rău, ca să se împlinească ceea ce s-a zis: Dacă rădăcina este sfântă, apoi sfinte sunt şi ramurile. Ramura cea sfântă, Ioan a crescut din rădăcină sfântă”. (Vieţile Sfinţilor)

Când s-a născut Iisus Hristos în Betleem, venind magii de la răsărit, i-au spus regelui Iudeii, Irod, de Împăratul cel de curând născut.

Trimiţând ostaşi în Betleem ca să ucidă copiii, Irod şi-a adus aminte şi de Ioan, fiul lui Zaharia, de care ştia bine, căci auzise de toate cele întâmplate în vremea naşterii acestuia. Căci Sfântul Proroc Ioan Botezătorul se născuse prin vestire îngerească din părinţi bătrâni, mult trecuţi de vârsta la care acest lucru se poate întâmpla în chip firesc. Şi faptul acesta era cunoscut în toată Iudeea.

„Aducându-şi aminte în acea vreme Irod de Ioan, a zis întru sine: ‘Nu cumva acela va fi împăratul Iudeei?’ Gândind să-l ucidă pe el, a trimis într-adins ucigaşi la casa lui Zaharia, dar n-au aflat trimişii pe Sfântul Ioan, pentru că începându-se în Betleem acea fără de Dumnezeu ucidere de prunci, glasul şi ţipetul s-au auzit în Hebron, cetatea Iudeei, că nu era aşa departe, şi pricina ţipetului aceluia s-a ştiut. Şi, îndată, Sfânta Elisabeta, apucând pe pruncul Ioan care avea atunci un an şi jumătate, a fugit în munte”. (Vieţile Sfinţilor)

Sfântul Zaharia era atunci în Ierusalim, slujind după obicei în biserică, în rândul săptămânii sale. Aici au venit soldaţii pentru a-i lua pruncul şi a-l ucide, dar negăsind copilul l-au ucis pe tatăl său, preotul Zaharia.

Junghiindu-l între templu şi altar, sângele Sfântului Zaharia s-a făcut ca piatra spre veşnica osândire a regelui ucigaş.

Elisabeta, mama Sfântului Proroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, acoperindu-se de Dumnezeu, s-a ascuns cu pruncul într-o peşteră; aici curgea izvor de apă şi a crescut un finic (curmal), deasupra peşterii, plin de fructe. Când era vreme de mâncare, se apleca pomul acela, dându-şi spre mâncare rodul său, apoi iar se ridica în sus.

După patruzeci de zile de la uciderea Sfântului Proroc Zaharia, Sfânta Elisabeta şi-a dat sfârşitul în această peşteră.

„Iar Sfântul Ioan a fost hrănit de un înger până la creşterea lui, şi l-a păzit în pustie, până la ziua arătării sale către Israel”. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)