Gheorghe Turda este tare mândru de copiii și nepoții lui, familia care îl înnobilează, după cum ne-a declarat.

Gheorghe Turda este tare mândru de copiii și nepoții lui cu care încearcă să petreacă timp cât mai mult. Îndrăgitul artist de muzică populară spune că familia este foarte importantă pentru el.

La evenimentul de lansare a noii cărți semnate de Marina Almășan, el a venit însoțit de sora lui. Sora i-a fost aproape în toate momentele vieții și are o relație specială cu ea. Gheorghe Turda spune că își iubește familia ca pe ochii din cap și că a încetat să–și mai refacă viața după ce a încercat de două și n-a mers.

Gheorghe Turda: „După moartea soției mele, acum 14 ani, a trebuit să mă gândesc să îmi refac într-un fel viața. Singurătatea ucide. Am încercat o dată, am încercat de două ori și nu a mers”

Domnul Turda, nu v-am mai văzut de mult timp la evenimente… Iată, vă găsesc la lansarea noului volum al doamnei Marina Almășan, “În căutarea lui Moș Crăciun”.

Mai bine să evităm pe cât posibil cancan-urile de prost gust. Știu prin ce am trecut și nu îmi plac poveștile proaste și fără valoare.

Ați fost deranjat de ce s-a scris despre dumneavoastră, de-a lungul timpului, despre viața dumneavoastră personală?

După moartea soției mele, acum 14 ani, a trebuit să mă gândesc să îmi refac într-un fel viața. Eu am o deviză a vieții de atunci încoace, singurătatea ucide. Am încercat o dată, am încercat de două ori și nu a mers și atunci m-am oprit. Am stopat orice legatură cu presa vis a vis de știrile de prost gust, mi-au atribuit niște lucruri pe care nu le-am făcut.

Și chiar din contra am ajutat oamenii cât am putut pe fiecare și chiar m-au exploatat de bunătatea mea. Multi colegi de breaslă, de scenă, de cântec, alții mai valoroși, alții mai puțin valoroși.

V-a afectat?

Sigur că m-a afectat sufletește.

Aveți o relație de prietenie cu doamna Marina Almășan?

Avem o relație de prietenie și de familie și cu Victor am avut o relație foarte bună, colegi fiind de scenă. Și nu numai atât, ne știm foarte bine. Ea mi-a realizat multe emisiuni, cred că primul sau al doilea “Ceaiul de la ora 5” a fost cu Gheorghe Turda, țin minte.

„Am cântat muzică religioasă într-o capelă în mijlocul Romei”

Care a fost ultima călătorie pe care ați făcut-o și ce amintire aveți din ea?

A fost un spectacol la Roma, în mai, am fost la nunta unui prieten de-al meu care este președintele asociației românilor de pretutindeni. S-a căsătorit religios și am mers și i-am cântat muzică religioasă într-o capelă în mijlocul Romei, capela Ortodoxă. Sunt singurul artist din România care am cântat și pe vremea lui Ceaușescu, muzică religioasă și în America, în toate orașele cu mulți români. Peste tot unde sunt biserici românești ortodoxe, bineînțeles, muzică religioasă.

De aceea, în 1977-1978 când să mă confirme membru de partid, nu au vrut să mă confirme. O parte din colegii mei invidioși pe Gheorghe Turda au zis “cum să îl facem membru de partid pe Gheorghe Turda că el a cântat muzică religioasă în America”. Dar el nu știa ca eu am primit ordin de la Ștefan Andrei să cântam peste tot pe unde sunt români să îi aducem pe cât mai multi acasă în România.

Gheorghe Turda: „Sunt solo, sunt cu fetele mele, cu nepoții mei”

Îmi spuneați că singurătatea omoară, acum cum sunteți?

Sunt solo, sunt cu fetele mele, cu nepoții mei.

Eu am o relație de familie foarte sănătoasă, iubesc tot ce e frumos pe această lume, mai ales familia. Familia mă înnobilează, toate reușitele de familie.

Cum îi răsfățați pe nepoți?

Nu îi cam scarpin în coarne, ca să zic așa.

Îi iubesc tare mult, cel mic mi-a făcut o figură tare frumoasă la aniversarea mea. La spectacolul de la Radio, în martie, a evoluat pe scenă la un instrument foarte dificil, la tobe, percuție. L-a testat înaine cu 2 luni Țăndărică și când a zis “ăsta e al meu”… și a lucrat cu el, a apărut cu bunicul pe scenă. A avut un succes culminant.

Iar cel mare, alt nepot din partea fetei mari, ei locuiesc în Austria, cântă la pian. Mi-a cântat un fragment din Simfonia a 5-a de Beethoven. Cea mare este elevă în clasa a 10-a la Tonitza, face pictură, sculptură și modelaj, are note de 10 și cochetează cu muzica pentru că are voce. Mi-a luat 4 premii I la muzică populară, etno-pop, rock și muzică ușoară.

„Circul foarte des cu tramvaiul, cu autobuzul”

Ce vă spun oamenii când vă opresc pe stradă? Ce vă întreabă?

Depinde de inteligența fiecăruia, unii sunt admirativi, alții invidioși. Eu știu să vorbesc cu fiecare, mie îmi place foarte mult să mă plimb pe stradă, pe Calea Moșilor, eu stau în casa în care a murit Eminescu, și circul foarte des cu tramvaiul, cu autobuzul. Si foarte des am niște exemple foarte interesante, unele chiar ciudate. Văd foarte mulți tineri care nu se ridică de pe scaun, nu cedează locul când văd un bătrân. Eu nu sunt bătrân, chiar sunt foarte tânăr, dar gestul lor este incalificabil, cei 7 ani de acasă pe care nu i-au primit de la părinții lor.