Sosirea in Anatolia, in cursul mileniului al III-lea si la debutul celui de al II-lea, a unor populatii cuprinzand grupuri indo-europene conduce la o profunda transformare a civilizatiilor care s-au dezvoltat pana atunci in regiune. Regatele Mai Mult Sau Mai Putin puternice din mileniul al III-lea aflate in strans contact cu Mesopotamia — sa ne gandim, de exemplu, la negustorii din Assur stabiliti la Kanis — nu erau, la acest inceput al erei bronzului, fundamental distincte de cele din alte regiuni ale Orientului; ele evoluau totusi intr-un alt ritm, in pofida apartenentei lor la sistemul de schimburi care fusese sursa infloririi Mesopotamiei.
Aceasta modificare a structurii etnice a determinat Anatolia sa urmeze o alta cale decat Mesopotamia. Si aici, formarea unui imperiu a permis aparitia unor configuratii artistice originale. Totusi, Imperiul hitit, constituit inca din veacul al XVII-lea, nu a fost capabil sa produca opere care sa-i poarte amprenta decat destul de tarziu.
Orasul Bogazkoy, capitala imperiului, vechiul Hattusa, ne va lasa sa surprindem Cel Mai bine caracterele specifice ale arhitecturii hitite, dar si alte cetati la fel de celebre, ca de exemplu Alasa Hoyiik, ar putea sa ilustreze distincte aspecte ale realizarilor si sa arate prin ce difera de cele ale Mesopotamiei. Chiar alegerea siturilor este relevanta: colinele mai Mult Sau Mai putin abrupte, frecvent amenajate pentru a primi un sistem de terase, sunt preferate campiilor. Organizarea cetatii adauga o alta deosebire: o citadela dominand un oras situat mai jos, sanctuare mai curand dispersate in oras decat grupate in cetatea sfanta, un palat regesc care, inclus in citadela, exprima superioritatea absoluta a puterii imperiale asupra tarii prin insasi pozitia sa, pe cand in Mesopotamia palatul se invecina frecvent cu zona templelor. Acest palat, in loc sa fie alcatuit din unitati cu functii definite care se articuleaza intr-un ansamblu coerent dupa modalitati regandite la fiecare reconstructie, este, dimpotriva, alcatuit dintr-o serie de cladiri independente amplasate intr-un spatiu inchis in prealabil dupa un mecanism care, se pare, datoreaza mai mult acumularii progresive de cladiri, construite cu ocazia aparitiei unor noi necesitati sau a sporirii puterii, decat unei gandiri arhitecturale ce satisface o cerere precisa. Cat despre templele de la Bogazkoy, acestea par sa raspunda unei formule mai mult sau mai putin stereotipe: o curte centrala inconjurata de portice care conduc la sali de marime mijlocie; dintre acestea una singura se detaseaza net de ansamblu, fiind identificata cel mai frecvent cu cella, locul unde era instalata sculptura divinitatii. Aici din nou se manifesta puternic diferenta fata de restul Orientului, unde sculptura este plasata in general in adancul templului, in locul cel mai putin accesibil, cel mai intunecos; este locul in care numai cativa initiati au dreptul sa patrunda, la capatul drumului dintre spatiul profan si spatiul cel mai sacru .posibil, resedinta divinitatii; la hititi, daca inaintarea in templu pare sa urmeze aceeasi schema de baza, cella este, dimpotriva, inundata in lumina datorita unor ferestre dispuse pe toti peretii exteriori; aceasta diferenta ar putea sa corespunda unei practici de cult distincte sau chiar unei religii tinand de o alta etica.
Articol publicat pe goblen.biz cu ajutorul prof E. Ripa
De asemenea, ceea ce surprinde este faptul ca hititii au adoptat formule arhitecturale foarte putin onorate de mesopotamieni: astfel, salile hipostile par a juca un rol important in constructiile lor monumentale, pe cand mesopotamienii, chiar daca nu le-au ignorat pe cat s-a afirmat cateodata, le-au folosit foarte rar. In aceasta privinta, ne putem intreba daca Imperiul hitit nu se afla la originea unor principii ale arhitecturii persane.
Daca hititii au fost putin interesati de sculptura in ronde-bosse, sculptura in relief, in schimb, pare sa le fi retinut atentia. Una dintre reusitele lor cele mai aspectuoase este relieful monumental reprezentand o divinitate protectoare a Portii suveranului de la Bogazkoy. Creatia, datand din veacul al XlII-lea, inalta de 2 m, pune in scena, in dreapta, un personaj in mers in privinta caruia s-a ezitat mult in a recunoaste un rege sau un zeu; coiful cu coarne, semn divin prin excelenta, conduce mai curand spre a doua varianta. Tendinta spre o extrema minutiozitate in redarea detaliilor, de exemplu firele de par de pe piept, apare ca o caracteristica a acestei arte.
Articol publicat pe goblen.biz cu ajutorul prof E. Ripa
O opera care atrage atentia inca mai mult si care se dezvaluie in numeroase privinte ca exceptionala in Orient se afla la Yazilikaya, la cativa kilometri de Bogazkoy, unde hititii au amenajat ca loc sacru doua defileuri legate intre ele printr-o trecere ingusta; ulterior i-au adaugat un templu la intrarea in sanctuarul natural. Particularitatea acestui ansamblu in aer liber, cu totul unic, este ca pe peretii defileurilor sunt reprezentate doua cortegii de aproximativ 70 de personaje, unul condus de Tesup, zeul furtunii, celalalt de Hepat, sotia sa, fiecare urmat de zeitatile panteonului. Cei doi se intalnesc pentru a spune poate o hierogamie sau, mai simplu, pentru a simboliza asocierea principiilor masculin si feminin, necesara pentru a da nastere vietii. Acest grandios ansamblu dovedeste clar ca religia hitita, atat ca fond, cat si ca expresie artistica, nu este asimilabila celor din Mesopotamia sau din Siria.
Articol publicat pe goblen.biz cu ajutorul prof E. Ripa
