Deja aceasta cautare este perfect vizibila in domeniul arhitecturii. in afara de Elam (Susa si Tchoga Zanbil), mileniul al II-lea iranian nu pare a fi fost atras de marea arhi­tectura; cel putin acesta este rezultatul sapaturilor arheologice de pana acum. in mileniul I, dimpotriva, in pofida unui nomadism care renaste in anumite regiuni, se manifesta un gust pentru ansambluri construite Dupa Scheme noi, pregatind marile creatii ale erei ahemenide. Situl de la Hasanlu ofera primele exemple semnificative pentru o Arhitectura bazata pe existenta unor mari Sali rectangulare, cu siruri de columne destinate sa sustina acoperisul. Nu este o inovatie, formula fiind deja utilizata in mod curent de catre hititi, in special la marile cladiri de la Buyukkale, citadela orasului Bogazkoy, si intalnita ocazional la mesopotamieni, fara a fi utilizata sistematic. Este posibil ca acest spatiu hipo-stil, mai mult sau mai putin vast, sa serveasca drept mare sala de receptie; el poate fi transformat in sala a tronului si completat fara dificultate cu camere anexe situate pe tot conturul: depozite, locuinte particulare, dependinte de orice natura si de orice forma, per­mitand organizarea in jurul nucleului central a unei resedinte complete. Sistematizarea principiului, singura inovatie reala, este stabilita in mod convingator de cele cateva repere pe care le avem pentru mileniul I. La Hasanlu, patru constructii foarte apropiate au fost ridicate, in momente distincte, in jurul unui spatiu in mare parte neacoperit. Nu dupa mult timp, palatul de la Godin-tepe (veacurile VIII—VII), ridicat pe un pinten, foloseste aceeasi formula in cel putin trei dintre salile descoperite; acelasi principiu se intalneste si la edificiul de la tepe Nusidjan, unde rolul de palat revine unei sali impartite in patru travee prin trei siruri a cate patru columne. Marile cladiri ale Imperiului ahemenid vor constitui urmarea logica a acestor prime constructii.

Articol publicat pe goblen.biz cu ajutorul prof E. Ripa

Arhitectura iraniana din epoca fierului nu se limiteaza totusi numai la acest model, in intaiul rand, dependintele din jurul salii centrale au putut fi dispuse intr-o maniera putin diferita fata de Hasanlu, adaugandu-se nu sali de configuratii foarte distincte, ci sali lungi, foarte inguste, placate pe laturile salii hipostile; metoda, intalnita si la Godin-tepe, va fi sistematic folosita la Persepolis. Se pot retine si alte formule, de exemplu cea care ordo­neaza siruri de sali paralele, lungi si inguste, dupa scheme folosite de mult timp atat in Mesopotamia, cat si in Creta. Acest dispozitiv prezent la Godin-tepe si la Nusidjan, uti­lizat probabil ca atrepozit, sustinea mai mult ca sigur un etaj destinat locuirii. Retinem si sistemul alveolar care inconjoara nucleul „conacului” de la Baba Djan, dupa o formula cu totul noua. Cat despre templul focului de la Nusidjan, prin prim-planul sau adunat si prin aparitia scarii instaureaza un mod de utilizare a spatiului care se bazeaza pe dez­voltarea verticala a edificiului si implica o practica noua a cultului. in sfarsit, putem fi surprinsi si de folosirea foarte frecventa a turnurilor exterioare, precum si de tratarea fatadelor cu redane si decrosuri multiple, ca si cum intreruperea planului nud al zidurilor exterioare ar fi devenit regula absoluta inca de la primele decrosuri neregulate intalnite la Hasanlu. in Elam s-au folosit pentru decorarea unor fatade interioare carouri emailate, fixate in perete cu ajutorul unui cui mare, cateodata ornat cu o protoma de monstru; aceste carouri erau decorate cu motive animaliere in care interveneau mituri sau scene din ico­nografia traditionala. La Baba Djan s-au gasit carouri cu aceeasi functiune inspirate pro­babil de cele din Elam, dar ornate cu motive geometrice simple (tabla de sah, de exemplu) si nu animaliere. in concluzie, este vorba despre o arhitectura care nu prezinta decat putine raporturi cu cea din Mesopotamia, din aceeasi perioada, iar radacinile caracteristicilor noi trebuie cautate mai curand in lumea anatoliana din mileniul al II-lea.

Articol publicat pe goblen.biz cu ajutorul prof E. Ripa